DUMINICA, 31 MARTIE

Duminica la pranz, cand targul Fishing & Hunting de la Romexpo mai avea o ora sau doua pana la inchidere, Rob Hughes si-a incheiat prezentarea si mi-a trimis un mesaj ca putem pleca sa incercam sa prindem un crap. Sau mai multi. Stabilisem sa facem o partida de 48 de ore pe Sectorul B de la Varlaam si sa filmam cate ceva, daca pestii erau dispusi sa colaboreze. Crezi ca avem sanse sa prindem vreun exemplar de 15kg in perioada asta? a intrebat Rob. In mod sigur, am spus. Tocmai ma intorsesem de pe Sectorul B si rezultatele aratau ca lacul merge bine, cu mai multi crapi de peste 20kg prinsi in ultima saptamana. Parea greu de crezut ca n-o sa ne intalnim si cu un peste mare. Am urcat in masina si ne-am ingropat in traficul de duminica dupa-amiaza, pe drumul nu tocmai spectaculos - mai bine spus, plin de gropi, aglomerat si urat - catre Giurgiu. Stiam insa ca Rob venea in Romania de 20 de ani, inca din 1999, cand fusese printre primii pescari englezi pe Sarulesti, in epoca de mare anvergura a lacului de la sfarsitul anilor 90, asa ca traficul haotic din Bucuresti nu-i mai facea probabil nicio impresie.

Pe drum, mi-am adus aminte cum ne cunoscusem. Era vara, probabil in iunie 2001 sau 2002, si Rob pescuia pe Sarulesti impreuna cu Simon Crow. Agentia de turism a  lui Rob din acei ani, Angling International, organiza rezervarile si partidele pentru pescarii englezi, iar Rob venea des pe Sarulesti, oferind si servicii de ghid pentru cei care nu cunosteau lacul. Primele doua saptamani din iunie erau o perioada pe care multi pescari straini o considerau optima. Lacul era plin de celebritati, ca un Who's Who al lumii crapiste europene. A te plimba pe malul lacului, trecand de la un stand la altul, printre atatea nume cunoscute, era pentru mine o experienta "suprareala" in acea epoca in care contactele noastre cu pescarii occidentali erau minime. Am intrat pe standul lui Rob si Simon si, dupa ce am schimbat cateva cuvinte de prezentare, Rob m-a intrebat daca vreau un ceai. Un ceai ar fi grozav, am spus. Apa a clocotit si un plic de ceai negru englezesc (PG sau Yorkshire sau Twinings, nu mai tin minte) a aterizat intr-o cana. Am intins mana dupa cana, dar inainte s-o apuc, Rob a turnat peste ceai niste lapte. Ceaiul negru cu lapte e o combinatie englezeasca veche, un fel de "ceai muncitoresc" (builder's tea), care dateaza de secole. Problema mea era ca am o intoleranta fata de lapte. M-am schimbat la fata cand ceaiul s-a transformat intr-un lichid albicios, de care in mod normal nu m-as fi atins nici mort, dar n-am zis nimic si, surprinzator, am baut toata cana, probabil sub efectul anestezic al intalnirii cu doi pescari celebri, pe care nu-i vazusem pana atunci decat in reviste. Dincolo de ceaiul cu lapte, mi-a ramas in minte foarte clar deschiderea lor in raport cu mine, un pescar oarecare dintr-o tara indepartata. Sa fii prietenos, deschis, abordabil, mai ales cand ai o anumita notorietate...

In masina, i-am povestit intamplarea cu ceaiul lui Rob, care a ras. Trebuia sa-l arunci. Iti faceam altul. Am iesit de pe soseaua spre Giurgiu, am intrat in Varlaam, am facut stanga spre lac, am urmat drumul care merge pe malul Argesului printre nenumarate gunoaie (oricine vine la Varlaam pentru prima oara e convins ca a gresit adresa cand vede gunoaiele), dupa care am intrat pe aleea dreapta, pietruita si incadrata de plopi, cu care se deschide experienta lacului. Sectorul A era gol, ultimii clienti de weekend tocmai plecasera, si ne-am dus sa aruncam o privire rapida. Pare un mic lac englezesc, a zis Rob. Noi unde pescuim? Pe Sectorul B. Ok, hai sa mergem. Am tras masina in dreptul standurilor B14-B15 si ne-am apucat sa descarcam si sa pregatim echipamentul. Rob a ramas pe B14, iar Madalin, unul dintre cei doi administratori ai lacului, si cu mine ne-am instalat la mica distanta, pe B15. Madalin balizase deja cateva locuri tari, pentru a castiga timp, dar Rob, ca sa fie sigur ca locurile sunt bune, a luat barca si prodding stick-ul si s-a dus sa verifice zona. Vremea era foarte calda pentru sfarsitul lui martie, 22 de grade Celsius, fara vant, cu un cer plat, inexpresiv, lipsit de nori. Era o vreme numai buna sa te plimbi pe apa cu barca si prodding stick-ul si sa pui balize, dar proasta pentru pescuitul pe Sectorul B. Genul de vreme care nu aduce crapi mari decat intamplator. Pentru inceput, Rob a pus la fiecare lanseta o combinatie diferita de monturi si boiliesuri de carlig. German Rig, Ronnie Rig, pop-up-uri galbene, albe si roz, cate un sac solubil cu boiliesuri de 12mm si 15mm. Monturi cu plumb pierdut, plumb greu, de 170g, si un segment de leadcore. Ca nada, un amestec de seminte mici preparate (canepa si particle mix) si o mana de boiliesuri aruncate deasupra si in jurul monturii. Am terminat destul de repede plantarea lansetelor, inainte sa se lase seara, apoi am stat la povesti pana la miezul noptii.