MARTI, 2 APRILIE

Dimineata, ne-am trezit inainte de 7 si ma asteptam sa-l gasesc pe Rob dormind, dar era treaz si se apucase de lucru. Ramasesera cateva lucruri pe care voia sa le filmeze. Vantul batea la fel de puternic si am aranjat cadrul de filmare intr-un loc ferit, ca sa putem inregistra sunetul. Rob voia sa faca un material tehnic, dar nu era timp. Ca si in seara trecuta, avea trasaturi la fiecare jumatate de ora. Pana scotea pestele, pana il filma si elibera, abia daca apuca sa isi schimbe montura si sa planteze lanseta, ca pestele tragea din nou. Capturile erau amestecate, de la crapi de 5-6kg la exemplare de 15-16kg. Toate trasaturile veneau din larg, de la cele doua lansete puse pe acelasi loc. Cerul avea un plafon de nori compact, lumina parea englezeasca, dar plafonul s-a spart pentru cateva minute si soarele s-a reflectat ca o linie ingusta pe apa batuta de vant. O "fereastra" de lumina cinematografica, venita in timp ce filmam un dril. Pana si lumina tine cu noi, a zis Cristi din spatele camerei. Dril, sedinta foto, filmare, plantare, cafea! Asa a curs intr-un ritm efervescent toata dimineata. Desi Rob avea acum suficient material flmat, suficienti pesti, suficiente driluri, parea ca nu se mai poate opri. Am pus punct partidei doar cand a fost clar ca orice intarziere risca sa-l faca sa piarda avionul, dar pana n-a scos un peste si la ultima lanseta pe care o mai avea in apa, nu s-a linistit.

L-am dus la aeroport, traversand orasul pe ruta cu cel mai mic trafic. A durat o ora si jumatate sa ajungem la Otopeni. Era ora 14.00. Trecusera exact 48 de ore de cand plecasem de la targul Fishing & Hunting spre Varlaam, cu doua zile in urma. Ce zile! Fusese o experienta atipica pentru noi - Cristi, Madalin si cu mine. Am incercat sa-mi pun ideile in ordine. Ce retinusem din toata aventura? Cu ce urma sa ramanem? Partida fusese o demonstratie de adaptare la situatie, facuta de un pescar foarte bun pe un lac despre care nu stia nimic. Partidele lui Rob sunt in general foarte scurte, de cateva ore - de aici preocuparea de a urmari permanent apa si de a intelege rapid ce se intampla. Rob verificase locurile cu prodding stick-ul, incepuse partida cu momeli de culori diferite (alb, galben si roz), trecuse cu toate lansetele pe momeli roz (pop-up-uri Hit N Run pastel pink) in momentul in care vazuse ca prinde mai bine la ele, gasise un loc bun si, contrar ideii comune, asezase doua lansete pe el, desi locul era mic, si prinsese fara oprire din momentul in care vantul pusese pestele in miscare. Toate capturile, cu o singura exceptie, venisera de pe acelasi loc. Consumase destul de putin nada, cateva kilograme de boiliesuri si seminte mici. Isi plantase lansetele fara sa aiba nevoie de ajutor, cu o barca greu de manevrat, pe un vant din fata puternic, care arunca barca in toate partile. Barca era incomoda pe valuri, vaslele nu erau tocmai "ergonomice" si nu-ti facea placere sa iesi pe apa de 10-12 grade in conditii de vant puternic, la sfarsit de martie, dar Rob isi punea vesta de salvare si se ducea la plantat fara sa comenteze nimic. De obicei, lua doar lanseta in barca, dar uneori lua si montura altei lansete, ca sa faca economie de baterie, plantand doua monturi la un singur drum. Pescuise noaptea la fel ca si ziua. Cum n-avea monturi legate, a trebuit sa si le pregateasca in timpul partidei. N-am idee cat a dormit in a doua noapte, l-am lasat pescuind aproape de miezul noptii si l-am gasit pescuind dimineata.

Toate astea ar fi consumat multa energie si daca partida s-ar fi limitat la pescuit, dar in paralel cu pescuitul Rob a scris scenarii, a filmat, a prezentat si a facut fotografii. Are un stil de filmare dinamic, documentar, run & gun, fara multe pregatiri, vorbind la camera in timp ce actiunea se desfasoara si cerand camerei sa-l urmareasca in tot ce face. Mi s-a parut interesant - si complet diferit de modul meu de lucru la filmari - ca nu cauta imaginile cele mai frumoase, nu asteapta lumina optima, nu se fereste sa aiba in cadru detalii care ar putea fi considerate mai putin estetice. L-am intrebat daca vrea sa evitam anumite secvente cu maluri decopertate, cu basculante trecand prin fundal, pe santierul din apropiere, sau cu cabanele de pe mal. No, it is what it is. Asta-i lacul, il aratam asa cum este. La fotografiile cu capturi, l-au interesat incadrari largi, pentru a da o perspectiva cat mai naturala pestelui, in locul compozitiilor cu obiective superangulare, care fac ca pestii sa para enormi. Ca prezentator, vorbeste liber si are o mare fluenta in tot ce spune. Oricine a incercat sa vorbeasca la camera pentru un public larg va intelege cat de greu e ceea ce face. Efectul nu se transmite doar in film, unde intervin montajul si muzica, se transmite si echipei de filmare care inregistreaza materialul brut. Cristi, care e un cameraman cu experienta si are sute de filme de pescuit facute cu realizatori de tot felul, s-a trezit ca a uitat ca filmeaza. Tinea aparatul in mana si se uita pe ecranul monitorului ca si cum ar fi vazut un film la televizor. Pestii prinsi de Rob erau de toate dimensiunile - de la exemplare mari la ciortani pe care nici nu stiam ca-i avem in lac. In a doua seara, a luat o "oglinda" de 3-4kg, cu capul mare, corpul mic si spatele indoit. Semana cu o "oglinda" celebra a lacului, mult mai mare, pe care Madalin a botezat-o tandru... Baba Cloanta. Rob a vrut sa faca o fotografie si cu ea, desi nu reprezenta nimic in comparatie cu restul capturilor. Spre deosebire de multi dintre noi, pentru care pestii mici sunt un deranj, avea capacitatea sa se bucure de orice captura. In pauzele de cafea, ne-a povestit intamplari cu Rod Hutchinson (savuroase, dar nepublicabile!) si ne-a facut o scurta prezentare a felului in care se vad boiliesurile sub apa, in functie de culoare, lumina si adancime. Unii realizatori de film sunt diferiti in realitate fata de felul in care se proiecteaza in filmele lor, ceea ce nu e o critica, doar o constatare. Rob e acelasi in ambele ipostaze. Stii ce captura mi-a placut cel mai mult? mi-a spus pe drumul spre aeroport. "Oglinda" mica pe care am prins-o aseara.