Boiliesuri HNV

vlad-pavlovici.jpg Vlad Pavlovici

Vlad Pavlovici este unul dintre cei mai cunoscuti pescari de crap din Romania. 
A publicat sute de articole, traduceri si interviuri care au avut o influenta majora asupra scenei crapiste din tara. Este responsabil de introducerea pe piata din Romania a numerosi producatori britanici de echipamente si nada. 
Colaboreaza cu lacuri si firme de prestigiu in calitate de consultant. Realizator de emisiuni TV. 

Data: 08 februarie 2018 1 comentariu

CONTINUTUL DE PROTEINA

 

Aici unii pescari obiecteaza ca, in fond, crapul mananca orice si poti sa-l prinzi la orice, deci toata povestea cu recunoasterea valorii nutritive e un basm, cata vreme se intampla de multe ori sa prinzi mai bine la porumb decat la boilies. Asta NU contrazice teoria lui Wilton. Cititi mai departe si veti vedea de ce.

Tim_Paisley_Boiliesul_ca_sursa_de_hrana_15

Faptul ca Wilton indica proteina ca fiind elementul-cheie in succesul boiliesurilor e semnificativ pentru ce a urmat. Lumea crapista a presupus ca, daca nada va include mai multa proteina, va fi automat mai buna. Initial, boiliesurile lui Wilton au avut ca sursa de proteina animala (exceptand ouale) o faina de carne, inlocuita mai tarziu cu caseinat de calciu. Celelalte ingrediente erau vegetale: drojdie, germeni de grau, gluten de grau si faina de soia, adica vitamine, carbohidrati si grasimi. Asumand ca nada trebuie sa aiba cat mai multa proteina, Wilton si toata lumea au renuntat la ingredientele vegetale si au cautat ingrediente animale care sa ridice nivelul proteic cat mai mult. Proteinele lactice pareau cele mai indicate, pentru ca erau cele mai bogate in proteina. Vorbim de caseine, caseinate, albumine, gel de zer, izolat de soia. S-a ajuns la boiliesuri cu peste 80% proteina. Nu erau usor de folosit, pentru ca aveau nevoie de prenadire si pentru ca se depreciau repede (derivatele din lapte erau foarte perisabile), dar erau considerate cele mai substantiale sub raport nutritiv. Existau unele dubii cu privire la digerabilitatea lor - teoria lui Wilton spunea, absolut corect, ca nada trebuie sa fie usor digerabila ca pestele sa o poata valorifica - si s-au facut teste cu diverse enzime, in ideea de a ajuta digestia. Rolul enzimelor era sa lucreze si sa desfaca nada inainte ca pestele s-o manance, pentru a o asimila mai usor. Enzimele puteau da rezultate fantastice, dar pentru pescari era imposibil sa creeze sistematic aceeasi nada. In mediul nestiintific al unei bucatarii, uneori o nimereau, dar de cele mai multe ori, nu.

Tim_Paisley_Boiliesul_ca_sursa_de_hrana_16

Ca exemplu de boiliesuri cu valoare proteica ridicata, asa cum erau intelese in anii 80, la apogeul obsesiei pentru proteina, iata o reteta conceputa de Tim Paisley:

200g Caseina

75g Lactalbumina

75g Albumina de ou

50g Bengers (ingredient cu rol enzimatic)

75g Vitmin (supliment de vitamine si minerale)

2ml aroma Blue Cheese

2g stimulator de apetit Cajoler

o picatura de ulei esential de usturoi

2 tablete de digestie de la farmacie (ingredient cu rol enzimatic)

25ml Minamino

Timp de fierbere: maxim 50 de secunde pentru bile de 20mm. Pe apa rece, maxim 35 de secunde.

Reteta a fost publicata de Ken Townley in The Beekay Guide to Carp Baits. Chiar fara sa fii expert in boilies, e o reteta stranie din perspectiva retetelor noastre actuale. Nu contine gram de faina de peste sau birdfood. Proportia de elemente solubile e minima. Astazi, fainurile de peste si birdfood-urile sunt ingrediente indispensabile in industria boiliesurilor de calitate, iar solubilitatea este un element esential.

 

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Postarea unui mesaj inseamna acceptarea tacita a continutului acestui Regulament. Sunteti responsabili pentru continutul mesajelor pe care le postati. Mesajele pot fi moderate. Orice abatere de la Regulament va duce la stergerea sau modificarea mesajului postat. Mesajele vor fi publicate doar dupa aprobare.

1 comentariu Adauga comentariu

Valter

9 februarie 2018

Echilibrul poate ca e cuvantul de baza in boilies.Daca functioneaza si birdfood si HNV si cu proteine lactice,unele pe termen mai lung,altele pe termen mai scurt, solutia este gasirea unor combinatii ,in functie de temperatura apei si / necesarul de nutrienti din acea perioada a anului sau chiar a lacului.
Pe o apa rece ,proteinele lactice ,in cantitate moderata,''sustinute'' si de ceva fainuri de peste,cred ca sunt mai eficiente.Atractia ,de ex,in caseinatele de calciu,data de solubilitate, pot fi mai buna,nu neaparat mai mare.Nici atractia,daca e ridicata,nu e solutia..Atractia nu e data de aroma,ci chiar de caseinat.Iar cum cele mai bune sezoane in pescuit la crap,la noi ,sunt primavara si toamna,mai putin vara iar iarna,aproape deloc, proteinele lactice ,folosite in cantitati moderate ,repet,in combinatie si cu faina de peste si carbohidrati,reprezinta calea cea mai buna.

Magazin Pescuit MarelePescar Lacul Varlaam Baitshop 3 Lacul Paulesti Lacul Horgesti Okuma