BABA CLOANTA

In aprilie 2016, pescuiam pe malul de vest al Sectorului B. Standurile nu erau inca terminate. Imi pusesem lansetele si cortul in drum. Pestele se hranea bine, prindeam cu toate lansetele. Crapii nu erau mai mari, cei mai multi erau exemplare introduse in lac in noiembrie 2014, la greutati in jur de 4-5kg, iar acum aveau in jur de 10kg. Pestii pe care voiam sa-i prind erau crapii lungi din seria veche a lacului, care aveau 17-18kg. Intr-una din zile, am prins o oglinda de 15kg, care nu semana cu niciuna dintre generatiile cunoscute. Era un peste facut din doua bucati inegale, ca un fel de vobler articulat. Un cap masiv fusese grefat pe o coada mica. La mijlocul pestelui, cele doua piese pareau lipite gresit. Pestele era stramb, indoit, capul si coada nu se aliniau intre ele. Un exemplar diform, cocosat, un capriciu al naturii, care altminteri era foarte vioi si parea sanatos tun. I-am povestit intamplarea lui Madalin Barnea, unul dintre cei doi administratori al lacului. Cunostea pestele, il vazuse prins si de alti pescari si ii gasise un nume ilustrativ: Baba Cloanta.

Daca te uitai la desenul solzilor, pestele era departe de a fi urat. Era o oglinda pictata cu o linie de solzi mari pe dorsala si cativa solzi mai mari sau mai mici pe burta. Avea o culoare inchisa, maronie, aproape neagra pe cap si pe spate. Sunt putine oglinzi cu un colorit similar in Sectorul B - cea mai mare e o oglinda care se apropie de 25kg, cu un ritm de crestere in jur de 3kg pe an. In mai 2017, am prins-o pe Baba Cloanta din nou, pe malul de nord. Crescuse si se rotunjise si toate imperfectiunile pareau sa se fi atenuat. In martie 2019, am prins-o inca o data, in aceeasi zona a lacului, si de data asta avea 20,5kg. Luase proportii, se transformase complet si acum era o captura care merita fotografiata.

In septembrie, am facut o partida de cateva zile pe malul de est, iar in ultima noapte Madalin a pescuit impreuna cu mine, pe lansetele mele. Spre dimineata, am avut o trasatura, Madalin a facut drilul, iar cand pestele a iesit la suprafata si l-am bagat in minciog, amandoi am izbucnit in ras: Baba Cloanta! Am fotografiat-o pe aleea lunga, impadurita care duce la stand si care incepuse sa se imbrace in nuante de toamna. Inchis la culoare, pestele arata ca o sculptura de lemn, sclipea sub lumina blitz-ului si numele nu mai avea nicio logica. Devenise unul dintre cei mai frumosi crapi din lac.