KORDA KRANK

Pe principiul "ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea intampla", strategia prinde orice misca poate functiona impotriva mea in unele cazuri. Daca am scos lanseta din apa, cu un ciortan agatat in carlig, este posibil ca, pana repozitionez montura, sa ratez un nou record personal, care a trecut exact prin locul unde aveam montura care acum sta pe mal. Apoi, repozitionarea monturii, lansand sau plantand, poate alunga pestii din zona. In plan subiectiv, chiar daca ma simt bine cand prind peste dupa peste, niciunul mai mare de 20kg, in timp ce vecinii de stand se relaxeaza, nu mai sunt chiar asa de confortabil cand singurul peste prins de pescarul din dreapta este un crap trecut de 20kg. Cand asta se intampla pe Varlaam, si am experimentat asa ceva de mai multe ori, el isi vede captura publicata, pe cand, despre cei zeci de pesti prinsi de mine stim doar eu si administratorul baltii, caruia i-am trimis SMS pentru fiecare peste ajuns in minciog. La urma urmei, conteaza ce isi propune si poate face fiecare la pescuit. Nu spun ca strategia mea este cea mai buna si, cu siguranta, nu este aplicabila tuturor.

Prinde orice misca mai are, sa-i zic, o problema. De fapt, asa cum o sa explic imediat, nu este neaparat vina strategiei. Carligul Korda Krank - pe care l-am folosit dupa ce am "divortat" de ACE - si montura combi s-au dovedit a fi combinatia castigatoare care se potrivea foarte bine cu strategia mea, deoarece nu mai pierdeam peste, exceptand cazurile in care uitam sa verific carligul. Singurul minus pe care l-am identificat la carligele Korda Krank - nu conteaza ca sunt cele standard sau X (mai rezistente) - este ca se tocesc foarte repede. De cele mai multe ori, trebuie sa schimb carligul dupa primul peste. Uneori, in functie de substrat, sunt nevoit sa-l inlocuiesc si daca n-am avut peste. In timpul recuperarii monturii, este posibil ca varful carligului sa fie afectat ca urmare a contactului cu ceva de pe substrat. Rareori s-a intamplat ca un carlig Krank sa reziste la mai mult de doi pesti. Prinde orice misca inseamna, in mod normal, multe prezentari care, in cazul Krank, inseamna si multe carlige consumate. E drept, depinde de la pescar de pescar, cum testeaza varful carligului si cat de ascutit i se pare. In ceea ce ma priveste, daca varful carligului nu se lipeste de buricul degetului (sticky sharp, cum zic englezii), consider ca nu este suficient de ascutit. Evit sa testez carligul pe unghie. Nu vreau sa-i stric varful, oricat de mica ar fi aceasta posibilitate. In plus, nu sunt adeptul ascutirii si refolosirii carligului, nu pentru ca ar fi gresit, ci pentru ca, la fel ca orice operatie manuala, exista riscul erorilor umane.

Pentru partida "nimereala", ma pregatisem cu doua plicuri de carlige Krank, pe langa cele cateva pe care le aveam deja legate in trusa. Era o partida pe Sectorul B de la Varlaam, prima a sezonului. Nu ma asteptam la un numar foarte mare de trasaturi. In drum spre standul pe care il rezervasem, m-am oprit sa schimb cateva vorbe cu pescarii care se aflau pe standul vecin. Pescuiau deja de 48 de ore si eram curios sa aflu cum a mers (ce au prins, pe ce adancimi, ce substrat, ce zone etc.), in dorinta de obtine orice informatie care mi-ar putea fi utila in a decide strategia de start. Nu m-a mirat ca nu-i vizitase niciun crap, avand in vedere momentul, dar m-am mirat auzind ca prinsesera cativa teni mici, carora, in jargonul pescarilor, li se spune "castraveti". Eram surprins, deoarece nu stiam de existenta lor. M-am gandit ca, cine stie, poate s-au nimerit niste rataciti la carligele lor. La fel am gandit si cand am prins primul "castravete", la nici o jumatate de ora dupa ce terminasem de plantat. Apoi, inca unul, inca unul si inca unul. Devenise clar ca nu este o intamplare. L-am sunat pe administratorul baltii, i-am povestit cele relatate de pescarii vecini si despre secventa mea de "castraveti" si mi-a spus ca fusesera introdusi pentru a curata bradisul care risca sa se dezvolte prea mult, deranjand pescarii. Ca prindeam ten dupa ten nu era principalul lucru care ma preocupa. Voiam sa inteleg ce se intampla, ce este cu acesti pesti, ca sa stiu daca are sens sa schimb abordarea. Acum, ca aveam explicatia de la sursa cea mai autorizata, am renuntat la pop-up-uri si wafters-uri (momeli critic echilibrate) si am trecut la momeli scufundatoare pe toate lansetele (boilies de 20mm pe doua lansete si cate doua dumbell de 14mm pe celelalte doua lansete). N-am vrut sa exagerez cu selectia (lungime foarte mare a firului de par, momeli individuale sau combinatie de momeli foarte mari) deoarece, din informatiile pe care le aveam, pestele nu se hranea foarte bine si, dupa cum batea vantul, era foarte posibil ca exemplarele care ma interesau sa fi fost in alta zona a lacului.