CRAPI MARI PE FURTUNA

Lasand deoparte seria de platici de la inceput, partida a fost una memorabila. Am prins 20 de crapi si teni si am avut parte de secvente cu care nu m-am mai intalnit si, probabil, nu ma voi mai intalni prea curand. Intr-una dintre zile, spre seara, a fost o furtuna - vant, ploaie, fulgere - din categoria "avertizare RO-ALERT". Comportamentul pestilor nu s-a schimbat semnificativ inainte de furtuna, in timpul ei si imediat dupa ea. In schimb, pe la miezul noptii a inceput sa ploua iarasi. M-au trezit din somn picaturile. Am verificat in viteza ca nu ploua pe nimic care ar fi fost afectat de apa si m-am asezat pe pat, sa ma bag la somn. Cand mai aveam cativa centimetri sa ating perna, aud statia. Pun pe mine hainele de ploaie, fac drilul - tot dintre cele interminabile - si cand ajunge tenul in minciog se opreste ploaia. In timp ce il puneam in sling ca sa-l duc la saltea pentru cantarire, ii spun tenului "nu puteai sa astepti si tu sa se opreasca ploaia?". Eliberare, replantare si pregatire de somn. N-ajung la pat, ca aud alt senzor. Si, tot asa... cateva ore.

Am reusit sa dorm cam o ora inainte de nebunia totala. Primul a fost captura partidei, un crap comun superb, dar care in dril s-a comportat ca un ten. Cand l-am ridicat din apa, am crezut s-a agatat si s-a blocat sling-ul in ponton. La cat de greu mi s-a parut, am abandonat ideea cantaririi. L-am lasat in sling, urmand sa-l cantaresc la sesiunea foto, avand ajutor. In timp ce legam snurul sling-ulul de piciorul rod pod-ul, aud alt senzor. Initial am crezut ca miscasem rod pod-ul si de asta suna senzorul. Nu, era alt peste. Aduc repede alt sling si incep drilul. La un moment dat, se "trezeste" alt senzor. S-o fi dus peste fir, imi zic. Ma uit, era trasatura. N-am ce face, trebuie sa-l aduc la mal ca sa ma pot ocupa de cealalta lanseta. Da, numai ca nu termin drilul si pleaca si ultima lanseta care mai era in apa. Aduc tenul la mal, il pun in minciog, in sling si il apreciez la 20kg+. Deci, de pastrat. Asigur sling-ul de acelasi picior al rod pod-ul, aduc alt sling si ma duc sa intep. Intrebarea: la care lanseta? Am ales-o pe cea la care a tras ultima oara, deoarece era in mal, cu sanse mai mari sa se agate decat cealalta aflata in larg. Ajunge pestele in minciog, un comun tot de 20kg+. Il pun in sling, ultimul disponibil, si ma duc la lanseta ramasa. Firul se dusese mult spre dreapta, dar pestele a venit "cuminte", asa cum fac tenii. Cand l-am vazut in minciog, 20kg+ aproximat, aveam o mare dilema: ii dau drumul direct din minciog sau eliberez un sling? Dar pe care, din moment ce toti pestii aflati la "pastrare" fusesera apreciati din ochi ca fiind 20kg+, fara sa stiu ce greutate are exact fiecare. Era clar ca primul crap comun ramanea, deoarece l-am simtit ca fiind cel mai greu. Am decis sa inlocuiesc tenul din sling cu cel pe care tocmai il prinsesem.

Deja se luminase de ziua, insa era prea devreme sa-l deranjez pe Vlad pentru sedinta foto. Ma gandeam ca poate avusese si el o noapte "furtunoasa" si sa nu-i stric somnul in perioada cea mai "dulce". Plus ca, mai asteptand putin, aveam lumina mai buna pentru fotografie. Pe masura ce-mi scadea adrenalina, incepeam sa realizez ca nu doar sling-urile se "epuizasera", ci mai aveam doar o "bruma" de nada si niciun carlig legat. Nu ma stresam, deoarece nu aveam de gand sa replantez. Toate sling-urile fiind ocupate, n-as fi vrut sa fiu pus iarasi in fata alegerii care peste ramane si care pleaca. Dupa ce adrenalina "mi-a dat voie" sa ma asez pe scaun, am inceput sa leg carlige. Si am tot legat, pana l-am sunat pe Vlad. A venit si a inceput sedinta foto cu fiecare dintre pesti, cantarindu-i in prealabil, in ordinea 25,8kg, 21,9kg crapii si 21kg tenul. I-am povestit noaptea de pomina si l-am rugat sa-mi dea niste nada, ca eu sunt "pe rosu". M-a "omenit" cu o galeata de 17l aproape plina, putand sa continui pescuitul. Altfel, ar fi trebuit sa ma duc in Bucuresti pentru aprovizionare. Partida a continuat intr-un ritm sustinut, cu capturi de la 10kg la 19kg. La final, o observatie interesanta: dintre toate lansetele, cea careia ii acordasem cele mai mici sanse, cea departata de malul opus, a dat cei mai multi pesti. Ii dadusem credit minim si pentru ca toate informatiile pe care le obtinusem in pregatirea partidei spuneau sa stau departe de zonele cu subtrat malos. E drept, pestii cei mai mari au venit din apropierea malului, de pe substrat curat. Dar asta este doar statistica. Ceea ce conteaza sunt experienta unica, dezastrul iminent devenit poveste de succes si, bineinteles, capturile. Poate parea de domeniul fantasticului, dar mentalitatea pescarului are o influenta majora in rezultatul partidei, din simplul motiv ca dicteaza modul in care gandim pescuitul, respectiv, ce facem sau nu facem cand suntem pe malul apei.