LUNI - IN BATAIA VANTULUI

Luni dimineata a inceput ploaia. Ploua marunt, vantul era inca moale, nimic nu parea alarmant. Se facuse frig, insa, iar deasupra lacului aparusera stoluri de lastuni care muscareau la cateva palme deasupra apei. Baraca invelita in stuf in care stateam nu avea usa - usa fusese inlocuita cu un celofan gros, care se scutura de la vant. Dupa pranz, vantul s-a intensificat si valurile au devenit incomode. Aveam o barca lunga, metalica, usoara, pe care vantul o lovea lateral, proiectand-o cu o asemenea viteza incat ti se parea ca zbori peste apa. Ca sa duc montura spre balizele Atropa puse la 230m, intorceam varful barcii in vant, turam motorul la maxim si plecam intr-o deriva controlata, la 45 de grade fata de locul in care voiam sa ajung, facand un ocol larg, care golea trei sferturi din firul de pe tambur. Dupa ce ma aliniam cu balizele, intorceam barca pe directia vantului, opream motorul si lasam vantul sa ma conduca spre zona nadita. Aici plantam montura din mers, aruncam doua maini de boiliesuri peste ea si plecam spre mal.

Drumul de intoarcere era cel mai greu. Puneam motorul la turatie mica si incercam sa vaslesc, ca sa economisesc baterie. Nicio sansa! Vantul batea dintr-o parte, valurile zgaltaiau barca usoara si, desi trageam de vasle cu forta, nu reuseam sa inaintez. Turam din nou motorul si barca sarea de pe un val pe altul, lovind cu botul intr-o cascada de stropi. Corectam directia din vasle, stand pe mijlocul barcii ca s-o echilibrez. Nivelul bateriei scadea vertiginos. Vantul continua sa creasca si te facea atent la haine si incaltaminte. Daca la inceput ma urcam in barca imbracat gros si cu o pereche de cizme, acum plecam pe apa cu haine subtiri si incaltat cu ghete, pe care sa le pot scoate rapid in eventualitatea in care barca s-ar fi rasturnat.

Lastunii dadeau semne ca venea furtuna. Unii cautau sa se adaposteasca in baraca, strecurandu-se pe langa folia de celofan din usa, altii lancezeau pe nisipul de langa mal. Erau atat de amortiti de frig, incat te puteai apropia de ei la un metru. Cerul se innegrise, disparusera si ultimele petice de lumina la orizont. Am baricadat usa cu folia infipta printre maldarele de stuf, am urcat barca pe mal, am ancorat rod-pod-ul de ponton cu talpi si cuie pe fiecare picior. Apasate de vant, barele rod-pod-ului se inclinasera, iar firele plecau in directii stranii. Prognozele erau sumbre. Doar ciortanii de 10kg pareau incantati de vremea rea si foamea lor crestea proportional cu furtuna. Nici macar o montura cu trei boiliesuri de 24mm si 3-4cm distanta de la boiliesuri la carlig nu-i tinea la distanta. Ceva se schimbase totusi, acum prindeam crapi de 13-14kg cu o oarecare frecventa.