ALEGEREA LOCURILOR

In final, am decis ca solutia corecta este sa nu pescuiesc lansat. Ma simteam de parca as fi fost simultan in rai, datorita lacului si atmosferei, si in iad, pentru ca nu puteam pescui eficient. Se facuse deja seara si singura optiune pentru acel moment era sa plantez cat mai repede undeva, oriunde, ca sa am lansetele in apa. Nu mai aveam energie sa caut locuri. Partea buna era ca luasem cu mine mulinetele pentru plantat. Le aveam pentru scenariul in care as fi fost obligat sa pescuiesc la distante extreme, dincolo de zona in care puteam sa lansez. Nu aveam insa balize, barca, motor sau sonar. Nu aveam nici macar clestele pentru plantat. Am imprumutat barca lui Vlad sa-mi plantez lansetele, dar problema era cum voi pescui in urmatoarele zile. Din cauza distantei dintre standurile noastre (300m), nu era o optiune sa merg sa iau barca ori de cate ori as fi avut nevoie de ea, dupa care s-o duc inapoi. Si mai era ceva. Pe langa efortul consumat si timpul pierdut cu acest du-te-vino, ce faceam daca aveam o trasatura in timp ce eram intre standuri, pe apa sau pe mal?

Era vineri seara, in prima zi a partidei. Chiar daca situatia nu era buna, mai aveam destule zile in fata si puteam sa gasesc o solutie. Peste noapte am prins un ten pe care l-am apreciat in jur de 10kg. Dimineata, in timp ce savuram frumusetea locului si ma gandeam cum sa rezolv problemele de pescuit (plantat sau lansat), a sunat... nu, nu statia, ci telefonul. Era Vlad, sa-mi spuna ca a vorbit cu Mihai Simion, unul dintre administratorul lacului, care putea sa-mi imprumute niste balize, iar in zilele urmatoare imi va aduce si o barca pneumatica, un motor si o baterie. O veste extraordinara. In jurul pranzului, Mihai a venit pe stand cu balizele. Schimbasem cateva vorbe cu o zi inainte, cand am ajuns pe lac, din categoria "bine ati venit", "bine v-am gasit", "fir intins" etc. Chiar daca interactiunea verbala a fost scurta si aparent formala, mi-a facut o impresie buna, impresie care a devenit certitudine dupa ce am discutat mai multe cand mi-a adus balizele. Ma si gandeam... parca nici nu se putea ca un lac atat de frumos sa nu aiba un administrator pe masura.

Gata, aveam balize. Era un pas important. A venit Vlad cu barca lui si am iesit amandoi pe apa pentru a baliza patru locuri. Am mers impreuna, ca sa fim mai operativi. In ceea ce priveste substratul si adancimea, n-am gasit nimic care sa ma faca sa zic: "asta e locul". Totusi, am vazut unde erau pestii. Isi tradau prezenta cand te apropiai cu barca de ei. Apa fiind foarte mica, iar substratul, malos, vedeai valtoarea facuta de peste la cativa metri in fata barcii. Crapii stateau in zona stufului, pregatiti pentru depunere, cu toate ca nu-i vazusem sarind si nici nu-i auzisem. Am balizat doua locuri la bordura de stuf si alte doua locuri in larg, pe apa libera, la o adancime de 1,4m, apa cea mai adanca pe care am gasit-o. Pana la balizele din larg aveam 115m si 125m. Pana la cele din stuf, peste 200m.