INFORMATII SI ABORDARE

In pescuitul crapului putem gresi in atat de multe moduri, incat probabilitatea sa nu prindem nimic este mult mai mare decat sa prindem. Din acest motiv, de multe ori dam vina pe ghinion. Pescuim prea aproape sau prea departe. Prea in stanga sau prea in dreapta. Avem montura la apa prea adanca sau prea mica. Nadim prea mult sau prea putin. Nu folosim nada potrivita. Momeala nu este pozitionata unde trebuie fata de nada. N-am ales momeala sau montura potrivita. In loc sa fie atras de culoarea momelii, crapul s-a speriat. Am recuperat montura ca s-o reimprospatam fix cand venisera crapii. Am lasat montura prea mult in pozitie, pestii mici morfolind momeala si carligul frecandu-se pe substrat pana s-a tocit cat sa nu mai intepe cand crapul aspira momeala. Renuntam prea devreme sau prea tarziu la locurile care n-au dat peste. Toate acestea sunt alegeri corecte sau gresite in functie de context, de profilul lacului, de momentul si durata partidei, de stand, de vreme si de informatiile proaspete pe care le avem. Insist pe cuvantul "context", deoarece atunci cand intrebam administratorii lacului sau pescarii, s-ar putea sa primim recomandari si sfaturi contradictorii. Scotand din calcul ca ne-ar fi mintit cineva, desi contradictorii, toate informatiile sunt corecte, daca ne gandim ca fiecare dintre cei cu care am vorbit a avut alt context. Un pescar a prins bine pe apa adanca, altul pe apa mica. Cineva a prins cu multa nada, altcineva cu putina. Unul cu boilies, altul cu seminte sau amestec de nadire. La momeala scufundatoare, snowman, wafter sau pop-up. Nu mai zic ca au pescuit pe standuri diferite si poate chiar perioade diferite.

Iannis este unul dintre lacurile unde am beneficiat de o varietate de informatii la fiecare dintre cele trei partide, ultima in aceasta toamna, in perioada 12-19 octombrie. La fel ca la partidele anterioare, am pescuit impreuna cu Vlad Pavlovici, cu doua seturi de patru lansete, pe doua standuri vecine, 4 si 5. Daca nu ma insel, este aceeasi zona unde am pescuit in urma cu un an, doar ca atunci standurile aveau alta numerotare. De aceasta data, un element de noutate si comun mai multor recomandari a fost folosirea viermusilor atat ca nada, cat si la carlig, insirati pe ata dentara sau bait floss, care e o ata dentara fara substante impregnate. Pe Iannis este permisa folosirea nadei vii. Alte lacuri unde am mai pescuit, in Romania sau peste granita, nu permit nada vie, asa ca urma sa experimentez ceva nou. Interesant si oarecum surprinzator mi s-a parut recomandarea, pana la insistenta, sa nadim cu viermusii vii, nu opariti, morti, asa cum procedeaza pescarii de stationar si feeder. Practic, se demontau toate argumentele pentru care pescarii de stationar oparesc viermii pentru nadire: sa nu se ingroape in substrat si sa fie gasiti mai usor de pesti, textura mai moale si reducerea secretiei de amoniac, care ar putea reduce atractivitatea nadei. Am fost asigurati ca, si daca se ingroapa in substrat, crapii ii vor gasi. N-am nicio indoiala in aceasta privinta, deoarece crapii sunt "proiectati" sa scormoneasca adanc in mal dupa hrana. Totusi, nu-mi era clar ce semnale chimice de atractie ar putea transmite viermusii vii, mai ales daca intrau in substrat.

Din moment ce mai multi pescari, care au avut rezultate bune, ne-au spus sa folosim viermusi si fiind deschisi la a experimenta lucruri noi, nu strica sa incercam. Viermusii erau elementul comun recomandarilor. In rest, indicatiile sau contraindicatiile variau: nu pescui intre insule, pescuieste in fata platourilor, cel mai bine am prins intre platouri, du-te pe apa adanca, nu da nada multa, nadeste mult s.a.m.d. Am intrat pe apa urmand sa aleg cele opt locuri de start in functie de ce vedeam pe sonar - vizualizarea SideImaging (15m in stanga si in dreapta sondei) - si avand in minte informatiile primite. Pesti am vazut doar in zona dintre platouri si insule. Cu toate ca nimeni nu-mi recomandase aceasta zona, n-am putut sa ignor prezenta pestilor. Unul dintre avantajele pescuitului in echipa e ca, avand opt lansete, poti experimenta de doua ori mai multe lucruri decat daca ai pescui singur, cu patru lansete. Astfel, am ales adancimi si locuri diferite, in relatie cu structurile fiecarui stand. Ideea de baza era diversitatea, sa avem monturi in cat mai multe locuri si adancimi si, in functie de raspunsul pestilor, sa mutam lansetele pentru a obtine trasaturi pe toate.