PROIECTUL ATIPIC

In peisajul lacurilor de crap mare din Romania, Varlaam e un caz special. La origine, e o balastiera intrata in exploatare la jumatatea anilor 90, a carei suprafata s-a marit de la un an la altul si care a fost partial impadurita. Fata de alte balastiere, difera ca peisaj. Balastierele obisnuite au aspect de santier, Varlaam are aspect de parc. Felul in care a ajuns sa aiba crapi mari e si el atipic. In Romania, cele mai multe lacuri cu trofee de crap de la 15kg in sus au fost populate direct cu peste mare. Pestii mari n-au crescut acolo. O exceptie notabila e Sarulesti, unde crapii au atins dimensiuni colosale, istorice, in mod natural, datorita unui mediu bogat in hrana naturala de calitate, dar in alte lacuri pestii mari au fost introdusi, nu crescuti. Pentru pescari conteaza prea putin provenienta si istoricul crapilor mari, dar pentru administratia unui lac poate conta ritmul de crestere. Varlaam a fost populat in 2005 cu ciortani de 50g, care au depasit 20kg in opt ani. Ritmul de crestere e comparabil cu al celor mai prolifice balastiere europene, cum ar fi Paquiers de Graviers, balastiera de langa Dijon care a produs un record mondial. Calitatea apei si abundenta de hrana naturala consistenta (scoici Dreissena) au facut ca pestii sa se dezvolte spectaculos. Alt aspect interesant la Varlaam este ca si-a format de la sine o populatie numeroasa de peste rapitor - salau, stiuca, biban, clean si chiar avat - care a redus la minim numarul ciortanilor, altfel nu se explica de ce lacul aproape ca nu are ciortan. Faptul de a nu fi avut crapi mici care sa concureze pe hrana a ajutat crapii mari sa atinga proportii impresionante intr-un timp scurt.  

In 2013, proprietarul balastierei avea in plan sa deschida lacul pentru pescuit si am fost rugat sa fac o evaluare a populatiei de crap si sa propun o directie de dezvoltare. Ce se putea face cu acest lac ca sa devina profitabil prin pescuit sportiv? Evaluarea mi-a luat cinci luni. Inceputa in iunie, s-a incheiat in noiembrie. Aveam experienta mai multor sezoane de pescuit pe balastiere si stiam ca, datorita adancimilor mari si variabile, pestele e mai greu de prins decat pe lacurile cu adancimi mici si constante. Mai ales daca nu e mult peste. Pe balastierele pe care le cunoscusem, nu era. Toate fusesera electrocutate sau strecurate cu plasa, crapii mari erau raritati absolute si cautarea lor te obliga sa fii tenace, incepand chiar cu efortul de a-ti face un vad. Intr-un an, am excavat cu lopata tone de pamant dintr-un mal inclinat, ca sa imi pun cortul. In alt an, intrand in apa pana la piept, am cheltuit doua zile ca sa defrisez o zona inundata, in care lacul urcase pe un camp plin de ciulini (lucram cu manusi de sudura, n-aveai cum sa smulgi ciulinii sub apa cu mainile goale), si pe zona aceea, care functiona ca un platou atractiv, de mica adancime, am prins primul meu crap de doua cifre pe acel lac. Toate astea fusesera o scoala utila, din care invatasem ca, pe balastiere, trebuie sa fii metodic si sa ai rabdare. Asa ca am inceput sa pescuiesc lacul de la Varlaam pas cu pas, adunand informatii de la o partida la alta si asteptand ca nadirile sa-si faca efectul si ca pestele mare sa inceapa sa raspunda la boilies. Lucru care s-a intamplat in toamna. Trei saptamani calde au produs o colectie de crapi capitali, de pana la 22,6kg. Acum aveam o imagine clara asupra lacului si o idee precisa despre proiectul pe care voiam sa il desfasor aici.

Era evident ca, plasat la doar 25km de Bucuresti, cu acces foarte usor pe orice vreme si cu orice masina, datorita drumului bine asfaltat pana la 1km de lac si pietruit mai departe, lacul avea un avantaj esential. Alte avantaje erau vegetatia bogata, peisajul cu palcuri de padure pe unele portiuni ale lacului, apa limpede, lacul fiind alimentat din panza freatica, zonele cu umbra pe cateva maluri. Cu ani in urma, lacul fusese compartimentat in doua sectoare despartite printr-un dig, sectoare pe care le-am botezat A si B. Lacul nu avea nume si i-am spus Varlaam, un nume imprumutat de la cel mai apropiat sat. Tineam ca numele sa fie simplu si autohton. Pentru standuri, am insistat sa fie acoperite cu pietris si coborate la nivelul apei - aspect important cand scoti pestele si cand iesi cu barca - si, mai ales, sa sa nu adune noroi cand ploua. Ca peisaj si profil, Varlaam semana cu diverse lacuri englezesti pe care le cunosteam si am accentuat aceste puncte comune prin detalii de organizare si prin regulament. Exemplarele de 20kg pe care le descoperisem erau un argument pentru a face din Varlaam un lac de crap pescuit in sistem Catch & Release, insa pestii mari pareau destul de putini pentru gustul pescarilor din Romania, invatati cu lacuri de frecventa, de tip carpodrom, iar pescuitul nu era simplu. Puteai sa astepti zile in sir fara sa vezi o trasatura. Cum va reactiona publicul in fata acestui lac, care nu semana cu cele pe care le cunostea?