PROFILUL LACULUI

Dilema principala in vederea deschiderii lacului era daca are suficient peste pentru a fi atragator pentru public sau nu. Popularile cu crap mai mic sau mai mare sunt cea mai frecventa strategie de promovare adoptata de lacuri in Romania, insa Varlaam era interesant tocmai prin faptul ca putea merge in alta directie. Tineam sa-i pastrez profilul, cu pesti putini, dar foarte mari si in continua crestere. Si banuiam ca, asa cum reusise sa ascunda trofeele lui cele mai importante atata vreme, lacul ne mai ascundea si alti crapi mari, pe care urma sa-i prindem in primavara, cand toti pestii sunt mai usor de prins. Intuitia imi spunea ca, la Varlaam, nu era nevoie de populari. Era nevoie de o campanie de informare a publicului, ca sa se inteleaga ca pestele e acolo, dar nu se prinde usor. Iar cresterea pestelui era cea mai importanta directie de dezvoltare pe termen lung.

Succesul acestei abordari se poate vedea pe diverse lacuri occidentale. Lacurile sunt administrate pentru a le da crapilor conditii de viata optime, iar progresele lor sunt urmarite atent. Ca pestii sa creasca, densitatea de crap e precis calculata si nu poate depasi anumite limite, in functie de conditiile particulare din fiecare lac, altfel greutatea pestilor stagneaza sau scade. Prin contrast, unul dintre cele mai importante aspecte in evolutia unui lac de crap in Romania sunt popularile cu crapi mari adusi din alte surse. Lacurile cauta sa isi creeze rapid o densitate ridicata de trofee. E o reteta de business eficienta, care produce profit imediat, dar implica si investitii importante in peste. Iar daca densitatea de crap depaseste nivelul pe care il poate suporta in mod natural lacul, pestii nu mai cresc, incep sa scada si atunci ai nevoie de alti pesti mari prin care sa mentii interesul publicului, fiindca nimeni nu vrea ca, de la un an la altul, sa prinda acelasi peste la o greutate mai mica. In alte tari, aceste doua abordari merg in paralel si pot sa coexiste perfect si in Romania. Exista carpodromuri cu mult peste mare, usor de prins, care dau satisfactii celor mai numeroase categorii de public, dupa cum exista lacuri cu peste mare mai greu de prins, unde greutatea pestelui nu mai e masurata doar pe cantar, ci si in functie de dificultatea capturii.

Alt motiv pentru care lacurile occidentale aleg sa mearga pe drumul cresterii crapilor proprii este ca nu pot investi in peste mare, fiindca e foarte scump sau n-au de unde sa-l cumpere. In Romania, crapii mari inca nu costa mult in comparatie cu preturile lor occidentale. In urma cu cativa ani, un crap de aproape 30kg din Anglia era evaluat la 20.000 (douazeci de mii) de lire sterline! Acelasi crap, daca s-ar gasi de vanzare in Romania, ar costa probabil de zece ori mai putin. Asa ca perspectiva de a cumpara crapi mari e mai complicata in vestul Europei si implica mai multi bani. In schimb, daca ai un lac cu crapi de dimensiuni medii si un lac bogat in hrana naturala, care sustine un ritm de crestere bun, poti ajunge sa produci trofee cu valoare comerciala mare in cativa ani. Sa nu se inteleaga ca proprietarii de lacuri occidentale refuza ideea unui profit consistent, adus imediat de un lac plin de crapi mari, creat peste noapte, si prefera sa astepte cu anii sa le creasca pestele in mod natural. Asemenea lacuri au fost create de cei care au putut face asta. Dar lacurile in care pestii cresc pot fi la fel de profitabile, cu investitii financiare mai mici. Lacuri de record mondial ca Rainbow sau Paquiers des Graviers sunt cele mai bune exemple.