CarpOnline.ro

M-am îndrăgostit de lacul dumneavoastră, îi spun domnului administrator, pe fundalul meu cerebral din ce în ce mai lipsit de răbdare. Aveți și crap? Pufni în ras. Ce fir ai pe mulinete? 0.30. Schimbă-l, când apa e lină, caut un punct mai înalt și îi privesc cum despică pelicula apei cu dorsalele. Nu știu cât sunt de mari, 10-15-20, nu am idee, nimeni nu i-a prins. M-am așezat pe un scaun, îmi slăbiseră genunchii. Când mă primiți la un pescuit? Când vrei, lacul încă nu e deschis, vei fi singur, ai loc să te desfășori. Nu uita să îți schimbi firul, îmi spuse, când roțile mașinii scrâșneau deasupra pietrișului.

Am schimbat firul, cu mâinile tremurânde și, cu câteva kilograme de semințe și boiliesuri, înaintam amenințător înspre un incipient sindrom oneroid. După câteva ore obosisem, ciortanii pirania devorau tot, inclusiv bilele. Bun, îi spun salciei din dreapta mea, data viitoare schimbăm strategia, altfel nu am nicio șansă de a mă întâlni cu nevrozele mele solzoase și corpolente. Nu mi-ați spus că ați înălțat o barieră de ciortani, îi reproșez ludic domnului administrator. Data viitoare vreau treizeci de kilograme din trei pești, nu din zece. Trebuie să stai mai mult. Știu, voi fi pregătit.

Internetul avea iz de furtună tropicală în Moldova sudică. Mă voi furișa printre nori, până ce se va lăsa seara, îmi propun. Domnule administrator, mă duc acolo, la două sute de metri de indexul meu întins, în golful sudic, simt că îmi vorbește. Apa albastră înnoda rădăcinile stufului și crengile unor arbori pe care eu nu îi cunosc. Arată îmbietor. Ridic găleata cu pelete mari și bile, mă furișez anglo-saxonic prin spatele copacilor și arunc rațional nadă. Plasez o montură lângă malul speranțelor mele, iar alta pe apă ceva mai adâncă, din curiozitate. Cobra mi-a împrăștiat dezordonat pe vad câteva bile. Așteptarea începe, soarele arde, umbrela nu e destul de mare iar eu mă obișnuiesc că ziua aceasta va trebui să gândesc în șoaptă, fiindcă pescuiesc aproape. Lanseta din stânga pleacă, dumnezeule, nu iar, nu vă vreau pe voi, chiar dacă voi mă vreți. Un ciortan poposește în minciog, primul după două ore de așteptare. Dar locul trăia, mustea a solzi înfometați, doar îi vedeam cum se rostogolesc la suprafață. Și-apoi nimic, liniște, nicio săritură. Paranoia se instalase, parcă prea săreau cu ochii înspre mine, rațiunea mea dispăruse în adâncuri, odată cu peștii. O oră trece, swingerul din stânga se ridică, tamburul eliberează fir, eu alerg disperat înspre lansetă. Mă lupt, se luptă, pare mai mare, după zece minute îl văd prin albastru, la zece metri de mal și de minciogul izbăvirilor mele. Nu îmi amintesc exact următoarele minute, doar acul cântarului scârțâind la 9,5. Respirare sacadată, fotografie și eliberare. Păreai mai mică, muză, acum pleacă. Encore une fois.

Și au venit ciortanii, atât de mulți încât se dizolvau unul în celălalt. Lanseta din dreapta stătea în tăcere plenară. Tu nu funcționezi, îi zic indignat. Schimb montura, fac un mic snowman și o arunc rahitic la circa cinci metri de copacul cel lăudat. Aud pași grăbiți, da, s-a întâmplat ceva, domnule administrator? Își trăgea respirația cu greu. L-ai...l-ai...văzut? Ce să văd? Era...în mijlocul lacului...doi...doi metri avea somnul. Ăsta mi-a mâncat toate rațele. De ce nu dai după el? Mă uit la balistele de 3,5, mă întorc către el. Din precauție. Dacă îl prinzi îți dau o sticlă de whiskey, o am la rece. Dar...dar...nu am cu ce. Data viitoare.

Lanseta din dreapta se îndoaie, senzorul urlă, am înțepat, dar nu i-a păsat, zece, douăzeci, treizeci de metri deșirați violent. Dacă și tu ești ciortan, ne supărăm. După cinci-zece minute apare din adâncul de la picioarele mele încă o oglindă ce-mi reflecta zâmbetul mulțumit. Tu pari mai mic și, da, ai doar opt kilograme. Zâmbește la cameră și întoarce-te.

Iarăși ciortani, prea mulți, mă lasă brațele, plecați. Gesticulez nebunește înspre ceva și începe ploaia. Împachetez și zâmbesc, împachetez.

p.s.: putin ajutor cu fotografiile ar fi binevenit, au undeva peste 7mb fiecare

Salut,

Click dreapta pe poza, open with "Microsoft Office Picture Manager", in menu bar ai un buton "Edit Pictures". Se deschide o ferestra in dreapta in care dai click pe Resize, in prima casuta din dreapats sus alegi Document - Large dupa care save.

Prima captura

Cel de 8

Golful

Cel de 9,5

Luca, te rog da-ne cateva informatii despre lac, daca nu e secret.

Daca e secret, nu-i nicio problema, intelegem...

_________________
http://carponline.ro

Informațiile pe care le dețin sunt limitate. Știu că a fost luată în concesiune de cca 5 ani de către niște persoane ce au o pasiune cum rar am văzut. Se lucrează la amenajarea câtorva standuri, în acest moment locurile fiind, cred, în numar de 4 sau 5. Suprafața este de 5 ha, balastiera este veche, apa este extrem de curată. În ceea ce privește populația piscicolă, populari au fost făcute în ultimii 4 ani cu crap și caras. Carasul a dispărut, din spusele celor de acolo, de aici și problema lor cu somnii imenși, șalăii și știucile. Adâncimile sunt mari, ajung până la 11 metri, fundul pare a fi curat, dar are scoici. De asemenea, am auzit și despre prezența racilor. Condițiile par a fi propice pentru creșterea crapilor mari.
Este localizată în apropierea râului Siret, județul Vrancea, lângă barajul de la Ciuslea (ca punct de reper mai mare), în proximitatea balastierei Doaga (către Est). Lacul încă nu a fost deschis, trebuie finalizate anumite construcții și facilități cerute de normele UE.
Personal am încercat să îi conving pe cei ce se ocupă de administrare de importanța impunerii unui regim C&R, cel puțin în ceea ce privește crapul. Rămâne de văzut dacă am avut succes sau dacă prezența pescarilor onești, ce eliberează peștele, îi va convinge. Taxa nu a fost stabilită, dar, din ceea ce am auzit, va fi undeva între 50-80 lei. Nu știu ce condiționări vor fi atașate pescuitului nocturn.
Cu siguranță vă voi anunța când se va deschide către publicul larg.

in primul rand vreau sa te felicit pentru capturi , si vreau sa te intreb daca esti din vrancea? (te intreb asta pentru ca si eu sunt din apropieri dar nu stiam de acest lac)

În căutarea Nastasiei Filippovna

Iată-mă, am venit să te arăt luminii, Nastasia. Malurile în curs de amenajare m-au sedentarizat în singurul loc practicabil. Ochesc prin binoclu câteva pâlcuri de stuf umbrite de copaci înspre capătul îndepărtat al lacului. Mă urc nerăbdător în barca împrumutată, atașez sonarul și, odată ajuns acolo, încep să împung fundul lacului cu scurta coadă a minciogului. Panta domoală pe care am găsit-o promitea povești viitoare și memoria orelor ce vor veni. Firul de păr era îmbibat într-o speranță ce se apropia de comic, cinci centimetri liberi urmați de două bile, sigur voi face selecția, îmi îngânam repetitiv până la prima trasatură. Nicio șansă nu am avut în fața celor mulți și înfometați. Trăsăturile apăreau chiar înainte de a ajunge la mal, 2-3-4-5 kilograme. Deziluzie dureroasă. Plantez izolat pe toate adâncimile găsite, capturile veneau și de la șapte metri. Rămân fără nicio idee, doar cu brațele obosite. A doua dimineață îmi înfinge vântul rece și puternic în cornee, privesc trist către locul găsit în depărtare și îl abandonez. În dreapta mea se întindea un perete de stuf, fac un ultim efort de a vâsli contra vântului. Sub pelicula învolburată a apei se zăreau tulpinile de stuf retezate. Interesant, îmi zic, hook and hold și-o rugăciune. Lanseta din stânga plasată către capătul stâng al barierei, iar cea din dreapta în mijlocul zonei nădite, pentru o permanentă evaluare a ceea ce se află în fața mea.
N-am așteptat mult și lanseta din dreapta se încovoia sub nervozitatea ciortanilor omniprezenți. Au venit, iar eu deja experimentam cu monturi, cârlige de 10, două bile, pop-upuri, fantezii diurne. Nicio diferență. Toate lucrau. Vine ploaia și mă lupt cu ideea de a renunța complet la a mai arunca. Mă refugiez ud în mașina și privesc curios către lanseta din stânga cum stătea în nemișcare, cu un zâmbet mulțumit. Dulce liniște. Sosește Mădălin la ora anunțată, îl privesc înfrigurat și îl invit în mașină, râzând de faptul că trebuia să își monteze sculele pe ploaie. Se putea și mai rău, îi spun, puteai să nu fii la pescuit. Lanseta din stânga pleacă violent, refuz să îi dau fir și, printre picăturile de pe lentile, zăresc o umbră fascinantă. Ești mai mare, te-am așteptat, dar nu ești Nastasia. 9 kg, mă felicit singur. Mădălin, ai venit cu vești bune, din câte observ. Cu puțină adrenalină în mine arunc ambele lansete și alerg către sanctuarul meu uscat. După zece minute lanseta din stânga pleacă iar, balista se îndoaie amenințător, iar vântul îmi cânta în fir un Si înalt. Dumnezeule, ce ești? Oprește-te, nu, nu în stuf. Cumva frâna strânsă elibera fir încet, monstrul înota implacabil către pierzania mea. Dă-mi o șansă, răzgândește-te, nu așa trebuia să se termine. Și s-a terminat. Am văzut firele de stuf cum îi făceau loc să treacă. Tu erai Nastasia? Poate.
Ce s-a întâmplat apoi nu a mai contat, aproape 200 de kilograme de pește prins în 48 de ore, cu o medie crescândă înspre final, cei de 3-4 kg fiind înlocuiți de cei de 6-7.
Nastasia...