O scurtă povestire despre frig, inspirație și câțiva pești
Plănuisem ieșirea de prea mult timp, de mult prea mult timp pentru a-mi mai păstra întreagă sănătatea mentală și așteptările la nivelul solului. 14-16 în luna lui aprilie. Zilele Paștelui fuseseră de o căldură amențitoare, apoi am verificat prognoza, am reverificat-o, am căutat pe toate site-urile pentru o licărire de speranță, am urlat către zeități diverse, nu îmi venea să cred ceea ce vedeam. Partida mea avea să debuteze cu o scădere de 12 grade. N-avea cum să fie bine, dar nici cale de întors nu exista.
Vântul din nord mă izbea în față, rece și neplăcut. Pregătesc cele două lansete cu un sentiment bizar de anticipație și deznădejde, aleg nada – boiliesuri, pelete cu un conținut scăzut de ulei, cânepă și alune tigrate, merg agale pe lângă mal și nădesc din mână de-a lungul malului, între doi copaci, ce-aveau să-mi servească drept reper. Câteva ore mai târziu și după câteva straturi de haine îmbrăcate situația devenea dureroasă. Lacul părea mort. Nicio săritură, niciun zgomot de înotătoare, doar vântul ce-mi săpa cratere în retină.
Noaptea a venit, aducând după sine o pauză în vânt, dar tăcerea însemna frig ce ți se cațără de-a lungul șirei spinării. M-am retras în cort. În jurul orei 4 senzorul a eliberat două bipuri scurte, însă așa ceva n-avea cum să mă scoată din căldura toropitoare a sacului de dormit. Trebuia ceva mai mult, așa că am adormit din nou. Două ore mai târziu mă gândeam cu îndârjire la o cafea caldă și am părăsit cu reticență patul. Cu ochii cârpiți observ cum vârful lansetei din dreapta se angrenase într-un dans spasmodic acompaniat de un avertizor tăcut, „e ceva acolo”, mi-am spus și am ridicat lanseta. Cele două bipuri din noapte au însemnat un frumos ciortan de 4kg al anului, rece ca gheața. Cu o cafea caldă și bucurându-mă de absența vântului, ce avea să dureze două ore, am mai scos pe mal un alt comun ce să tot fi avut în jur de 6kg. Ziua începuse al naibii de bine. Jubilam, ce să mai.
A început iarăși vântul cu o constanță agasantă. Au urmat multe ore de tăcere, trebuia făcută o schimbare pe undeva. După o miniaturizare a forfacurilor, priveam pierdut către pungile cu nadă și ochii mi s-au oprit peste bidonul cu alune tigrate. Ce-aveam de pierdut? Nimic, am conchis, așa că am înlocuit boiliesul lansetei din dreapta cu două alune tigrate. Zece minute mai târziu aveam pe saltea un ciortan. Să nu mă îmbăt cu apă rece ca vântul, îmi zic și arunc iarăși. După o oră vine o trăsătură interesantă la aceeași lansetă ce-avea să însemne o frumoasă oglindă de 8kg. Nu, încă mai las o lansetă la boilies și arunc zâmbind în același loc. N-am avut timp să mă așez și o torpilă de 4-5kg cu solzii imaculați și cu o atitudine insistentă îmi punea la încercarea priceperile. Gata, până aici, alune tigrate pentru toată lumea.
Partida a continuat până joi. Aveam să mai prind destui ciortani de 2-3kg pe care nu aveam cum să mă supăr, fiindcă era, totuși, prima partidă pe acest an.
Fişiere ataşate: |
20150415_065523 (180x300).jpg [ 45.52 KiB | Vizualizat de 8035 ori ]
|
20150415_064923 (180x300).jpg [ 62.72 KiB | Vizualizat de 8035 ori ]
|
20150414_111922 (180x300).jpg [ 90.23 KiB | Vizualizat de 8035 ori ]
|
|