Exact acum o săptămână, cam pe vremea asta, încheiam pe A2 partida în urma căreia aveam să-mi depășesc recordul personal, un superb crap comun de 19.4kg.
Partida a început joi, 31 iulie, după-amiaza, ultima lansetă fiind plantată la ora 21:30. Trebuie să recunosc că nu aveam mari speranțe înaintea partidei, atât din pricina faptului că peștele nu răspunsese prea bine în ultima vreme (în special deoarece crapul are hrană naturală din belșug în această perioadă a anului), cât și deoarece este știu că A2 nu este chiar unul dintre cele mai solicitate standuri de către pescarii care vin pe Varlaam în căutarea capturilor capitale.
Pe două dintre lansete am nădit cu mix de semințe home-made (porumb normal, porumb de floricele, cânepă, grâu - toate fierte cu o zi înainte) și pe celelalte două cu boilies fishmeal (un amestec de 16mm tari - predominante, 20mm tari și câteva 20mm solubile). Știind că peștele e mofturos, nădirea a fost unda discretă și nu foarte concentrată. Din același motiv am folosit cârlige numărul 6 și prezentări de finețe (plastice, pop-up-ri de 10mm - 15mm și bile tari de 16 mm).
Prima noapte a trecut conform așteptărilor (dacă pot spune așa), în sensul că nu m-a deranjat nicio trăsătură, cu excepția unui drop-back timid (probabil un caras care n-a reușit să se înțepe).
Dimineața, în jurul orei 7, am profitat de faptul că lacul era oglindă, așa că am luat binoclul și am baleiat toată zona de pescuit - de la A1 până la A3 - căutând zonele active. Am identificat trei zone care păreau promițătoare, motiv pentru care în jurul prânzului trei dintre lansete erau pe cu totul alte zone decât le plantasem cu o seară înainte.
Prima prezentare, care s-a finalizat cu capturarea unui crap comun de 11kg, a fost abia spre seară, în jurul orei 19 dar, culmea, pe lanseta pe care nu o mutasem (unde nădisem cu semințe). Deși sunt adeptul principiului "când ceva nu funcționează, schimbă" și nu am rezerve în a muta lansetele de pe locurile nădite dacă văd că nu am rezultate, recunosc că m-a încercat gândul că n-ar fi trebuit să mut cele 3 lansete.
Peste vreo două ore, în jurul orei 21, la una dintre lansetele mutate dimineață, unde nădisem tot cu semințe, aud un drop-back scurt, apoi un run scurt, iarăși drop-back și iarăși run scurt. Convins fiind că este un caras (locul respectiv, chiar în fața mea la vreo 70m, fiind o zonă unde în primăvară am avut câteva partide foarte bune la feeder, cu mulți carași), iau lanseta de pe suport și înțep ușor. După câteva ture de manivelă, ca și cum aș fi recuperat montura fără pește, simt că se înțepenește, ca și cum s-ar fi agățat/blocat în ceva. Nu știam să existe agățătură pe acea zonă dar am zis totuși să slăbesc frâna ca să poată lua carasul fir și poate iese singur din agățătură (speram să nu fiu nevoit să intru cu barca ca să scot carasul).
Cum așteptam și luminam firul cu lanterna de cap să văd ce se întâmplă, la un moment dat sesizez că începe să plece fir de pe tambur. Bucuros să constat că a reușit carasul să iasă din agățătură, strâng ușor frâna în idea de a continua drill-ul. Nu apuc să pompez de două ori și văd cum lanseta (o lansetă puternică de 4lb) mi se arcuiește în mână și continuă să ia fir chiar și cu frână ceva mai strânsă. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că percepția mea fusese greșită: era clar că la capătul monturii nu era un caras.
Nu știu exact cât a durat drill-ul (aș zice în jur de 10-15 minute) dar cu siguranță a fost de muncă deoarece m-a alergat ceva (inclusiv cu plecări din frână la care, pur și simplu, nu aveam ce face) până când a decis să vină cuminte spre minciog. Când am pus lanterna pe el în minciog, am realizat că este exemplar mare, ceea ce a fost imediat confirmat de cântar:
19.4kg - noul record personal (poza este făcută de Mădălin).
În aceeași seară, cam la o oră după captură, am mai avut un cteno de vreo 5-6kg (necântărit) pe lanseta pe care prinsesem mai devreme crapul de 11kg. În jurul orei 1 noaptea, tot pe această lansetă, am mai avut un cteno de 11kg.
Până la finalul partidei am mai pus pe saltea (în ordinea în care au fost prinși):
- cteno 11.4kg (pe lanseta care mai dăduse ceilalți cteno)
- cteno 6-7kg (necântărit) - pe lanseta la care am prins captura partidei
- crap comun 14.8kg - pe aceeași lansetă (Brad mi-a făcut poză cu acest frumos exemplar, pe care am atașat-o aici).
În rezumat:
- au fost 7 pești care au ajuns pe saltea, dintre care 3 crapi comuni (11kg, 19.4kg, 14.85) și 4 cteno (5-6kg, 11kg, 11.4kg, 6-7kg)
- lansetele cele mai productive au fost cele două la care am nădit exclusiv cu semințe (am avut câteva prezentări și pe celelalte două unde am nădit exclusiv cu boilies, printre care o ruptură direct din run, dar nu s-a concretizat nimic)
- toate trăsăturile au fost în special seara și noaptea (pe timpul zilei, deși vedeam tot timpul crapi sărind sau plimbându-se cu valu-n cap pe lângă balize, se pare că nu coborau să se hrănească).
Până la această partidă mai avusesem 6 partide pe Varlaam (una în sectorul B, pe B5 în primăvară și cinci pe sectorul A: A7, A9, A4, A6 și A8). Acesta este și motivul pentru care acum am fost pe A2 (dar și la îndemnul lui Mădălin), deoarece intenția mea a fost să pescuiesc pe toate standurile disponibile. În partidele precedente am avut rezultate care au variat de la nicio prezentare, la câteva prezentări, cele mai multe prezentări, 12 la număr, fiind pe A9 dar fără să fie vreo captură capitală - cea mai mare cântărind 15kg).
Oricum, chiar dacă, așa cum am spus, am avut și partide fără nicio prezentare (una dintre ele fiind chiar pe A7, cotat ca stand
fierbinte, și când se prindea pe toate celelalte standuri), niciodată n-am plecat trist sau supărat și de fiecare dată am revenit reîncărcat de speranță. Asta demonstrează că lacul nu este unul unde "mergi la sigur", mai ales în sezonul cald, când crapul începe să beneficieze de hrana naturală aflată din belșug pe Varlaam.
Peisajul incredibil de frumos (parcă retușat pe calculator), condițiile civilizate (standuri amenajate, toalete, duș etc.), administrația lacului (paznicii și, în special, Mădălin și Brad), crapii care, indiferent de talie, arată atât de bine de parcă sunt făcuți pentru a fi vedetele fotografiilor, faptul că oricând te poți întâlni cu un crap care pentru foarte mulți dintre pescari poate deveni noul record personal, toate acestea sunt motive care pe mine mă fac să revin de fiecare dată cu plăcere și, după partida pe A2, să mă gândesc că orice zonă poate să-ți ofere bucuria unor drill-uri pline de adrenalină care se pot finaliza cu depășirea recordului personal.
Prin urmare, următoare partidă, programată pentru weekendul următor, o voi face pe A1. Astfel voi bifa toate standurile din sectorul A.
Abia aștept să văd ce surprize îmi va oferi...