Sefer Marian scrie:
Pe cand ma pregateam si eu sa postez in acest topic a intervenit Vlad si a punctat esentialul . Indiferent de cate studii sunt facute asupra unui ingredient si efectul lui in furajarea sau pescuitul crapului , testele facute de pescari , pe diferite lacuri si in diferite conditii iti pot dovedi eficienta unui produs . La randul meu am vazut din teste , ca in multe cazuri , teoria te ajuta doar partial.
Exceptând ingredientele care în urma studiilor științifice s-au demonstrat că sunt factori de atracție și/sau au proprietăți nutritive, personal sunt rezervat în privința relevanței testelor efectuate pe baltă. Dacă la un moment dat adaug un ingredient nou în rețetă - chilli în cazul de față - și prind pește, nu aș putea spune că se datorează cu siguranță ingredientului respectiv. Nici dacă se repetă de mai multe ori "testele", nu aș putea fi sigur de concluziile respective. Pentru a fi sigur că observațiile mele sunt corecte ar trebui să pot controla toți factorii care pot afecta rezultatul testelor, singurul pe care îl variez fiind concentrația ingredientului pe care îl supun testului. Nici în condiții de laborator nu aș putea controla toți factorii, deci cu atât mai puțin pe baltă, unde condițiile - parametrii care pot influența peștii - se pot schimba semnificativ de la o oră la alta.
Cel mai probabil scenariu mi se pare acesta: adaug ingredientul (care în realitate nu are niciun efect) și întâmplarea face să prind pește (din prima sau după câteva partide). Nefiind o testare științifică, voi fi înclinat să cred că este "meritul" ingredientului deoarece este practic meritul meu, fiind ideea mea. Cea mai probabilă explicație pentru care voi continua să prind pește în ciuda, nu datorită ingredientul "inert" este că de fapt am devenit un pescar mai bun, mă pricep mai bine la localizare, la prezentarea și alegerea momelii, la strategia de nădire etc., nada fiind, în realitate, la fel de eficientă și fără respectivului ingredient.
Mai spun ceva legat de teste: față de perioada de pionierat a boilies-ului, acum avem acces prin câteva click-uri de mouse (sau
tap-uri pe ecranul telefonului/tabletei) la un volum imens de informații (proprietățile chimice ale compușilor ingredientelor - formule chimice, polaritate, pH, solubilitate etc., anatomia, morfologia și fiziologia crapului, studii științifice etc.). Putem pleca de la acestea ca să înțelegem nadele - ce funcționează și ce nu - sau putem merge pe abordarea empirică. În ceea ce mă privește, consider că abordarea corectă este să plecăm de la teorie (dacă există și dacă avem acces la și înțelegem respectivele informații) și apoi să o aplicăm în practică. Procedând astfel, îmi dau seama de ce, de exemplu, belachan-ul ar fi un ingredient de inclus, de testat într-o rețetă (presupunând, tot ca exemplu, că n-ar mai fi folosit nimeni acest ingredient).
Sefer Marian scrie:
Legat de pudra de chilli , sunt una din persoanele care crede ca are un efect benefic asupra digestiei , mai ales in perioadele in care temperaturile sunt scazute , corpul crapului avand aceeasi temperatura cu cea a apei in care se afla , iar pudra de chilli are un rol important in aceasta ecuatie : este cunoscuta ca fiind un ingredient termogenic , asta inseamna ca ridica temperatura corpului si in concluzie accelereaza metabolismul .
Din câte știu, termogeneza este specifică doar animalelor cu sânge cald (inclusiv omul). Crapul fiind animal poichiloterm, nu îmi dau seama cum capsaicina - pentru care nu are receptori - ar putea juca vreun rol în termogeneză. Nici în metabolismul uman lucrurile nu par ar fi tranșate. Sunt teorii care spun că receptorul de capsaicină transmite informația sistemului nervos care generează senzația de căldură. Alte teorii spun că generează o reacție la nivel celular care face să transforme energia în căldură, ceea ce duce la arderea caloriilor (de aici și presupusele efecte benefice în îmbunătățirea metabolismului).
Vlad Pavlovici scrie:
Din cate inteleg eu din subiectul asta, n-ar trebui sa punem semnul egalitatii intre pudra de chilli si capsaicina. De asta spuneam mai sus ca pudra de chilli nu se reduce la capsaicina.
Într-adevăr, pudra de chilli nu este 100% capsaicină. Totuși, am adus în discuție capsaicina deoarece subiectul este "Boilies picant", ori picant înseamnă capsaicină.
Vlad Pavlovici scrie:
In literatura crapista, pudra de chilli e un ingredient asupra caruia exista un larg consens ca e util. De la autori cu o competenta demonstrata in materie de nade, ca Mark McKenna, pana la oameni cu o pregatire stiintifica solida, ca Simon Scott, am gasit numai referinte in favoarea pudrei de chilli. Nu e un argument suprem, dar nu e nici chiar de neglijat.
Istoria, în general, ne-a arătat că largul consens nu înseamnă neapărat că este adevărat. În particular, vorbind despre pescuitul la crap, știi mai bine decât mine cazurile în care teoriile general acceptate la un moment dat au fost demontate ulterior, precum și teoriile corecte nou apărute aflate în contradicție cu opinia generală erau imediat rejectate. De aceea, ca și în cazul testelor făcute pe baltă, am rezerve în privința teoriilor și afirmațiilor care nu au suport științific. În rest, bineînțeles, fiecare dintre noi este liber să creadă ce vrea și să tragă propriile concluzii.
Indiferent de cât de "neștiințific" este pescuitul, legile fizicii, chimiei etc. și codul genetic al crapului nu se schimbă în funcție de ce crede pescarul. Multă vreme oamenii au crezut că pământul este plat. Culmea este că unii încă mai cred asta.