Enescu Bogdan scrie:
Când avem o problema tehnica la munca pe care nu o înțelegem avem niste procedee care te ajuta AMDEC si cei 7 De Ce?
Nu putem aplica
AMDEC (analiza modurilor de defectare și a efectelor lor) în pescuit, din simplul motiv că peștele nu este măsurabil, mai precis comportamentul său. De exemplu, dacă avem 100 de pescari pe baltă cu 400 de lansete în apă (99 sunt la grătare, șprițuri și fac gălăgie), dacă peștele e rupt de foame, acest instinct primar va fi mai puternic decât toate semnalele de pericol pe care le detectează. Asta deoarece "știe" că dacă nu mănâncă, moare. Deci când "pune în balanță" riscul de a muri (dat de semnalele de pericol) cu certitudinea morții (dacă nu mănâncă), "alege" să riște. La fel se întâmplă și cu antilopa care se duce să bea apa, deși vede crocodilul care stă la pândă. Dacă toate s-ar speria de crocodili, ar dispărea ca specie. Așa, vor muri doar unele dintre ele, cele pe care crocodilul a reușit să le prindă.
Revenind la exemplu cu cei 100 de pescari, eu sunt singurul care nu este la grătar. Nu mă preocupă grătarul și fac liniște deoarece testez o nouă rețetă în care am introdus tot ce am considerat mai bun. În condițiile respective, cu peștii flămânzi, atât eu, cât și vecinul de stand care pescuiește cu un boilies considerat slab calitativ (ca să nu zic mămăligă) prindem pește. Concluzia: ambele funcționează și... de ce să mă chinui cu rețete proprii și ingrediente scumpe?
Un alt exemplu: când vine vremea să depună, hrana trece în plan secund deoarece primează perpetuarea speciei. Sunt pe altă baltă (sau chiar pe cea anterioară) și, cu același boilies, nu mai prind. Concluzia: nu funcționează... dar cele ale vecinului de la partita trecută ar fi funcționat?
Mai departe: nivelul de oxigen din apă, temperatura etc. influențează crapul dar nu știm exact cum. Chiar dacă am măsura toți acești mulți parametrii, nu putem determina (anticipa) care va fi comportamentul crapului, asta pentru că nu știm "istoricul" său (ex. când și cu ce s-a hrănit). Devin parametrii favorabili făcând peștele să se hrănească, boilies-ul funcționează. Sunt parametri potrivnici, boilies-ul nu mai funcționează.
Și mai departe: să nu uităm că nu este un singur crap în balta respectivă, ci mai sunt și alți pești (nu neapărat crapi) și organisme care pot avea o influență mai mare sau mai mică. Stau somnii pe zona nădită, pleacă toți crapii... boilies-ul nu funcționează. Am nădit pe groapa pe care stau crapii, singura groapă de pe lac... boilies-ul funcționează și e cel mai bun (că pe celelalte standuri nu se prinde nimic).
Putem continua cu astfel de exemple, de va trebui să facă Vlad o secțiune nouă în forum încercând să identificăm toate cazurile posibile, așa că mă opresc și observ că mediul natural al crapului este un ecosistem atât de complex și instabil încât suntem tentați, pe bună dreptate, să spunem că funcționează "la noroc". Cu toate astea, când testăm nada pe baltă - nu contează că este făcută de noi sau cumpărată - suntem foarte siguri de relația cauză-efect (ex. am prins deoarece am pus nu știu ce ingredient în nu știu ce procent în mix sau în partea lichidă sau vom spune "uite ce nadă bună face firma X" sau invers, nu am prins, înseamnă că rețeta noastră e greșită sau că firma X face boilies de slabă calitate). În realitate însă, toate aceste variabilele se modifică de la un lac la altul, de la o partidă la alta, de la o oră la alta, astfel încât este mai probabil că am tras concluzii greșite decât să am identificat care au fost cu adevărat cauzele.