EXPERIENTA BCAC

Vlad Pavlovici: In 2001, ai castigat Campionatul National al Marii Britanii (BCAC), alaturi de Gary Peet. Sper ca nu e o intrebare stupida, dar - ca dificultate - cum se compara acest titlu de prestigiu cu experienta Two Tone?

Lee Jackson: Intrebarea nu e deloc stupida. Ambele sunt tinte greu de atins. Sigur, pescuitul de competitie este o forma de pescuit complet diferita de urmarirea unui crap anume, pe o apa dura. Ce face din BCAC un campionat foarte greu de castigat este faptul ca, in primul rand, trebuie sa te califici in finala, trecand prin concursuri eliminatorii unde nu castiga crapul cel mai mare, ci cantitatea cea mai mare de peste prins, in conditiile in care majoritatea concurentilor sunt pescari foarte buni. Dupa parerea mea, aceste etape de calificare sunt mai dificile decat finala. Odata ce ai ajuns in finala, presiunea a disparut cumva si pur si simplu iti vezi de treaba. Evident, ai nevoie de antrenament pe lacul pe care se desfasoara finala. „Antrenament" nu e poate cel mai bun cuvant, m-am antrenat toata viata, pescuind intr-un fel sau altul, mai curand e vorba de a aduna ceva informatie despre o apa noua. In timpul finalei, dai ce ai mai bun, folosindu-ti toata experienta ca sa prinzi cat mai mult peste. Daca se intampla sa mai si castigi, cu atat mai bine. Cand pescuiesti pe lacuri atat de grele cum e Conningbrook, dai tot ce poti aproape la fiecare partida, te straduiesti mereu sa citesti apa si tot efortul este multiplicat, dar nu se intampla nimic! Fara exagerare,  sa prinzi o multime de crapi in finala campionatului national e mult mai simplu decat sa prinzi unul singur pe Conningbrook. Ma bucur ca le-am putut face pe amindoua.

Vlad Pavlovici: Intr-un interviu aparut in Carpworld 236, ai o observatie interesanta despre diversele categorii de pescari. Unii sunt foarte buni ca pescari de instinct (aici dai exemplul lui Rod Hutchinson), altii sunt foarte buni sub aspect tehnic (aici dai exemplul lui Kevin Maddocks). Unde te incadrezi din acest punct de vedere?

LEE JACKSON: Pentru mine, pescarul de instinct e cel care stie din capul locului, ca dintr-un al saselea simt, unde trebuie sa-si arunce lanseta ca sa prinda peste. Acest instinct este ceea ce ii conduce. Conteaza mai putin ce scule are sau ce monturi foloseste. Pescarul tehnic e cel ale carui monturi si echipamente sunt perfecte, care stie destul de bine cum sa caute pestele si care, din momentul in care are trasatura, lucreaza cu precizie chirurgicala. M-as incadra in categoria pescarilor de instinct. Monturile mele sunt simple, echipamentul e destul de neingrijit, fac greseli, dar asta n-are nicio importanta, prioritatea mea este sa am trasaturi. Instinctul nu se poate explica in pescuitul la crap. Nici tu nu stii de unde vine si ce il determina, dar daca il ai te duce acolo unde sta pestele aproape pe orice apa. Daca elimini instinctul, devii robot, pescuiesti ca dupa manual si oricum nu ajungi niciodata sa prinzi la fel de bine ca un pescar care se bazeaza (si) pe instinct.