OBSESIA

Articol de Paul Aparaschivei. Paul Aparaschivei este un pescar interesat de crapi mari pe lacuri de anvergura. Are si experienta pescuitului pe carpodromuri, pe care a inregistrat multe capturi notabile, dar cel mai mult il atrag lacurile salbatice, provocatoare, cu crapi capitali. Bun cunoscator al nadelor, monturilor si strategiilor de pescuit moderne. Colaboreaza cu firme si publicatii de specialitate.

Stii ca esti obsedat de un lac cand ai, permanent, o pagina intreaga de pe ecranul telefonului cu prognoza meteo pe acel lac. Pentru mine, numele acestei obsesii este Sarulesti. Istoria lacului e cunoscuta. Sarulesti a fost creat in anii 80 prin inundarea unor suprafete vaste, printre care si a unor sate. A rezultat o acumulare de proportii, ca parte a unui proiect care urmarea sa faca Bucurestiul port la Dunare, pe Valea Mostistei. Ruta a fost abandonata, dar acumularea a ramas, alaturi de alte acumulari de pe firul raului Mostistea. Lacul are peste 400 de hectare de luciu de apa si latimi care depasesc 1,5km in unele locuri. Este inconjurat in mare parte de dealuri inalte si vai abrupte, majoritatea lipsite de vegetatie. Exista si portiuni de mal unde gasesti copaci, dar sunt rare si de mica intindere. Peisajul este impresionant prin amploare, mai ales daca privesti lacul de la inaltime, de pe dealurile care iti dau perspectiva.

Si a venit si prima intalnire cu Sarulestiul. Pana atunci, citisem tot ce se putea citi, cautand avid informatii despre lac, dar mai ales despre strategii si moduri de pescuit. In acel moment, era mai usor sa gasesti informatii despre Sarulesti pe forumurile din Anglia si Franta decat pe cele din Romania. Cartile si articolele pe care le gaseai erau vechi, din perioada 1998-2004, perioada in care lacul fusese epicentrul lumii crapiste europene, prin capturile sale. Acum, multe lucruri nu mai erau actuale, dar cele privind structurile si locurile de pescuit erau inca valabile.

Primul sentiment care te patrunde, cand vezi pentru prima data lacul, e... neputinta. Mergand cu masina de-a lungul malurilor, ai in fata un lac serpuind intre dealuri, un lac care nu se mai termina. Traversezi minute intregi de extaz, cand vezi lacul, sau de agonie, cand lacul dispare, ascuns de copacii si casele de pe marginea drumului. Cand ajungi la barajul de la Gurbanesti, in capatul estic, nesiguranta pune incet, dar sigur, stapanire pe tine. Cum gasesc crapii in imensitatea asta? Chiar daca am peste in fata, cum pot sa acopar cu patru lansete intinderea enorma de apa? Invariabil, ai impresia ca alegerea locului e o loterie, in care sansele tale sunt mai mici decat la 6/49. Variabilele sunt foarte multe, iar solutia castigatoare e numai una.