LOGICA NADELOR

Acest material face parte din capitolul clasic despre nade, publicat de Mike Wilmott in volumul autobiografic Carp Life (2002). Multumiri lui Mike Wilmott si Essential Baits pentru drepturile de publicare in Romania. Cititi AICI partea a doua a materialului. 

Interesul meu pentru constructia nadelor dateaza de mai bine de trei decenii, din momentul in care pescuitul la crap a inceput sa prinda radacini in mine. In acea epoca senina de la jumatatea anilor 70, pescarii nu aveau alta solutie decat sa iti procure singuri ingredientele si sa le combine in propria reteta „secreta", pe baza brumei de informatie disponibile. Stiinta nadelor era totul, sa fie clar. Castigai sau pierdeai partida in functie de priceperea ta de a produce o reteta castigatoare si toata lumea pornea de la acelasi nivel. Cei care se preocupau mai mult si faceau efortul sa caute ingrediente noi si interesante culegeau de obicei si roadele muncii lor cu capturi exceptionale. In acei ani, am trait cu credinta ca rezultatul in pescuit vine din munca pe care ai depus-o. Faptul de a-ti crea propriile nade face parte din aceasta munca si satisfactia e cu atat mai mare cand prinzi la o nada conceputa de tine. Cred asta si acum. Daca sunteti de acord cu mine, va invit sa cititi mai departe.

In ultimii 30 de ani, tehnologia si comercialismul au avansat de o maniera alarmanta, iar „piata nadelor" s-a schimbat dramatic. Multi dintre pionierii nadelor au pierdut contactul cu pescuitul, intr-un fel sau altul. Interesul meu s-a pastrat si sunt inca in cautare de drumuri noi, de experiente noi cu o gama tot mai larga de materii prime, care trebuie testate, ba chiar as zice ca preocuparea mea pentru nade creste de la un an la altul. Imi dau seama insa ca, pentru multi, subiectul e depasit atata vreme cat pot lua totul de-a gata, dar sunt si altii care sunt obsedati de nade. Poate cea mai importanta lectie pe care am invatat-o de-a lungul timpului este ca, in domeniul asta, nimeni nu are toate raspunsurile. Nici pe departe. Cred ca Rod Hutchinson e primul care a spus: „Nu exista experti in nade". Si, desigur, avea dreptate.

La ora actuala, subiectul constructiei nadelor face parte intr-o foarte mare masura din viata mea de zi cu zi, iar faptul ca am o firma care produce nade nu e pentru mine decat o extensie a propriului pescuit. Singura diferenta este ca, prin ceea ce fac, incerc sa transmit si altora propriile descoperiri. Mi se pare straniu, insa, cum unii oameni considera ca, daca esti producator de nade, nu ai voie sa folosesti decat nadele pe care le produci! Mentionez asta pentru ca, recent, un pescar cunoscut m-a criticat pentru faptul ca primul meu crap de peste 40lb a fost prins la o aluna tigrata, cu ocazia asta luandu-l in colimator si pe Martin Locke, de la Solar Tackle, pentru „vina" de a fi prins un crap capital la viermusi. Pescarului respectiv i se parea greu de inteles cum doi proprietari de firme de nada isi permit sa foloseasca si altceva decat comercializeaza. As vrea sa spun din capul locului ca, daca prin faptul ca sunt onest o sa vand cateva kilograme de nada mai putin, dar o sa ma pot bucura de pescuit la fel ca pe vremea cand nu aveam nicio firma, atunci accept cu mare placere o reducere de salariu! Stiu ca si Lockey vede lucrurile in acelasi fel si ii urez succes. Pescuitul e un lucru de care sa te bucuri, nu pe care sa il induri. Sa nu fiu gresit inteles, daca vine vorba de boilies, puteti fi siguri ca dau cu cele pe care le-am creat pentru Essential Baits, pur si simplu pentru ca sunt convins ca sunt foarte bune. Nu am insa nicio ezitare sa folosesc seminte, viermusi, biscuiti flotanti sau orice altceva daca e necesar. Boiliesurile sunt o nada buna, ba nu, am gresit, sunt o nada foarte buna, iar din punctul meu de vedere cel mai bun e Shellfish B5, e o nada care nu seamana cu nimic altceva. Indiferent cat ar fi de buna, insa, nu sunt naiv sa cred ca fiecare crap din tara umbla disperat dupa Shellfish B5, facand abstractie de orice altceva - inclusiv de hrana lui naturala! Exista momente clare cand pestele este interesat numai de hrana naturala, mai ales pe lacurile cu hrana multa si peste putin, si atunci poate fi foarte greu sa-l prinzi cu nade obisnuite. Sunt alte situatii in care nu raspunde la nade de suprafata, iar dupa o saptamana nu raspunde la seminte. Si asa mai departe. Nu vad nicio logica in a te limita la un singur tip de nada. Unele nade sunt exceptionale, dar nada suprema, care prinde oricand si oriunde, nu exista. Si nici nu va exista.