Locuri fierbinti (3) - Masuratori de precizie crapista
Ken Townley
Pescar de crap celebru si scriitor profesionist. Pescuieste la crap de la sfarsitul anilor 60. Incepand din anii 80, colaboreaza cu zeci de reviste din Marea Britanie si restul Europei. A publicat mai multe carti pe teme de nada. Cea mai cunoscuta este "The Beekay Guide to Carp Baits". In calitate de consultant, a colaborat cu firme de anvergura ca Daiwa sau Fox. In prezent, este consultant pentru Haith's si Nutrabaits.
LOCURI PREFERATE DE CRAPI
Pe cele mai multe ape, daca nu pe toate, crapii au locuri preferate de hranire. Poti identifica aceste locuri dupa metodele prezentate in primele doua articole ale acestei serii. Pe scurt, trebuie sa citesti apa ca sa deduci care ar fi zonele-cheie, dupa care sa folosesti echipamentul ca sa afli daca exista locuri fierbinti in aceste zone. Pe apele mici si limpezi, poti urmari pestele mai usor, eventual dintr-un punct de observatie mai inalt, cum ar fi un copac, dar pe cele mari sau tulburi ai nevoie de intuitie, de noroc si de munca multa cu lanseta de marcaj.
La prima vedere, lacul din fotografia alaturata (situat nu departe de casa mea) pare usor de citit. Esti tentat sa crezi ca pestii vor fi atrasi de insule ca de un magnet... si pana la un punct asa este. Pestii mari insa stiu foarte bine ca nadele aruncate in anumite parti ale insulelor inseamna pericol si, pentru ca au la dispozitie o suprafata de 15 hectare si adancimi de pana la 20 de metri in care sa se refugieze, sunt rareori prinsi langa insule. Multa vreme, prietenii mei Nige si Steve au fost cei mai redutabili pescari de pe acest lac si erau extrem de meticulosi in plasarea monturilor. Imi aduc aminte ca ma uitam dintr-un vad alaturat cum lui Nige i-a luat doua ore ca sa nimereasca un anumit punct, la vreo suta de metri distanta. Ma scotea din minti si m-am si luat de el, cu argumentul ca aruncarile lui speriau tot pestele. Cum era si normal, mi-a spus sa-mi vad de treaba mea si, la vreo ora dupa ce a reusit, in sfarsit, sa arunce exact unde voia, a avut o trasatura si a scos o "oglinda" de 12,5 kg.
Observati ca am spus in anumite parti ale insulelor. Cand m-am apucat sa pescuiesc aici, am inceput prin a studia pescuitul celorlalti - ce faceau, unde aruncau si asa mai departe. Am constatat ca o zona a lacului era de cele mai multe ori ignorata si, cand am cercetat-o, imediat mi-am dat seama de ce. Era situata in partea cea mai adanca a lacului si nimeni n-avea curaj sa pescuiasca intr-un loc in care adancimea era de 20 de metri la mal! Pe de alta parte, daca erai capabil de aruncari la distante extreme, de acolo aveai sanse sa atingi insula cea mai mare, insa nimeni nu incercase asta, din cate puteam sa-mi dau seama.
