NADA DE CALITATE

Dintre toate subiectele, acesta este probabil cel mai greu de scris. Primesc frecvent intrebari despre cum sa abordezi ape din toata lumea si deseori intrebarile sunt cu caracter cam abstract. De exemplu: Ma duc in Franta peste cateva saptamani si as vrea sa stiu cata nada sa iau la mine. Sau: Ce fir imi recomanzi ca linie principala - monofilament sau fir textil? Asta sunt intrebari tipice si e foarte bine ca le primesc, sunt intotdeauna dispus sa ajut daca pot, problema este ca fiecare apa din fiecare tara e diferita. Mi-e greu sa generalizez, pentru ca nu folosesc o singura tactica, imi adaptez tactica in functie de locul in care pescuiesc. Asa ca textul care urmeaza este un inventar al strategiilor si metodelor pe care le-am folosit cu rezultate bune de-a lungul timpului si sper ca fiecare o sa dea la o parte ce nu i se potriveste si o sa ia ce-l intereseaza.

Un lucru care se poate spune cu certitudine este ca, avand experienta atator locuri, ajung sa simt cum ar trebui abordata o apa si ce strategie s-ar potrivi cel mai bine. Uneori o mai dau in bara, dar faptul de a fi trecut printr-o mare diversitate de situatii te ajuta enorm, pe termen lung. Ii admir pe cei care pot sa se concentreze ani de zile pe o singura apa, isi rafineaza pescuitul pana la o forma de arta si ajung sa prinda toti pestii (sau aproape toti pestii) mari din acel loc, dar viata mea de pescar nu functioneaza in felul asta. Am nevoie de varietate in pescuit si, intr-un fel, asta este si cel mai bun lucru, si cel mai rau. E grozav ca am ajuns sa vad o multime de tari pe care nu le-as fi vazut, daca nu era pescuitul. Dezavantajul este ca ai nevoie de o mare cantitate de echipament, care se schimba de la un loc la altul. Cand ma uit inapoi, au fost vremuri cand nu-mi trebuiau decat doua lansete, o gentuta de scule si cateva maruntisuri, care imi ajungeau un sezon. Cat de mult s-a schimbat pescuitul!

Cu ce sa incep? Presupun ca subiectul cel mai bun e nada, fiind probabil si domeniul in privinta caruia majoritatea pescarilor au neclaritati. De cand am inceput sa pescuiesc pe ape care presupun calatorii pe distante mari, industria nadelor a cunoscut schimbari uriase. Cine are probleme cu nada in ziua de azi pur si simplu nu-si da seama cum era cu ani urma, cand trebuia sa ne-o facem singuri, cu propriile ingrediente. Putea fi un adevarat cosmar! Pentru mine, nada e primul lucru la care ma gandesc cand imi planific o partida de pescuit. Multe lucruri se pot adapta, de unele te poti lipsi, dar daca nada nu e buna atunci e foarte greu sa te descurci. Unele dintre ideile pe care le aveam s-au schimbat in decursul anilor si nu cred ca asta e un lucru rau, se schimba si timpurile si uneori apar oameni cu idei noi, care iti modifica perspectiva. Un lucru insa mi-a ramas neschimbat: nimic nu poate inlocui o nada de calitate. Cu cat nada este mai buna, cu atat ai mai multe sanse sa obtii rezultate. Am ajuns la concluzia asta cunoscand oameni ca Rod Hutchinson, Tim Paisley si Martin Locke si ascultand ceea ce aveau de spus. Nu sunt neaparat de acord cu tot ce spun, dar cand vine vorba de nade nu exista niciun dubiu ca oamenii astia stiu despre ce vorbesc. Capacitatea de a-ti face singur nada este o arta pe cale de disparitie pentru cei mai multi dintre noi. Pe vremea cand ne faceam singuri nadele, tot ce prindeam depindea de cat de bine ne pricepeam sa le facem. E drept ca se gaseau si mixuri de cumparat, dar cei mai multi pescari si le produceau singuri. Acum nu mai e necesar sa stim nimic, firmele de nada ne pun totul pe tava, ceea ce nu inseamna ca pescarii nu continua sa fie derutati, fiindca nu stiu cu ce sa dea. Totusi, marele avantaj este ca poti sa urmaresti performantele unei nade. Firmele de nada au grija sa informeze pe toata lumea ce se prinde cu nada lor, iar eu personal sunt intotdeauna atent la nadele pe care le folosesc altii.