DUELUL BOILIESURILOR

Am facut la un moment dat o partida pe cursul inferior al Rinului, langa granita Germaniei cu Olanda. Pescuiam in echipa cu un prieten. Am nadit cu doua feluri de boilies. Ambele fusesera rulate de noi. Unul dintre boiliesuri avea un mix simplu, pe baza de carbohidrati, dar era eficient si il testasem in multe randuri. Era ieftin si era ideal pentru o nadire de anvergura pe o apa curgatoare. Celalalt era un boilies premium, foarte scump, care continea ingrediente hi-tech cum ar fi extracte de peste, fainuri de ficat, uleiuri de peste si fainuri predigerate. Era un boilies care transmitea un semnal de hrana complex. Aceasta atractie extrema avea insa un pret pe masura - boiliesul costa 8€ pe kilogram. Ori de cate ori aruncam cateva kilograme in apele cafenii ale Rinului, ma lua tremuratul.

Prima partida s-a soldat cu 14 trasaturi. Absolut toate au venit la boiliesurile scumpe, care erau mai atragatoare. Incredibil, nu-i asa? Era o marca de boilies care se bucura de multa popularitate si reputatia ei tocmai ni se afisase pe salteaua de receptie. Am schimbat lansetele intre ele, dar n-a contat. Prindeam numai la boiliesurile premium. De notat ca partida se desfasura pe o sectiune de fluviu pe care pestele nu vazuse inca nici boiliesuri si nici carlige.

Ce era de retinut de aici? Boiliesurile care transmiteau un semnal mai apropiat de hrana naturala a crapului se potriveau mai bine cu preferintele lui si erau mai usor acceptate.

Dupa experienta asta, am continuat sa nadim locurile numai cu boiliesurile simple si ieftine, pe baza de carbohidrati, iar la urmatoarea partida am pescuit doar cu ele. Din nou, rezultatul a fost o surpriza: am prins la fel de bine ca prima oara!

Care era lectia de data asta? Daca pestele are de unde alege, va alege nada care il atrage mai mult. Daca nu are de unde alege, va lua ce i se ofera.