ALEGEREA LOCULUI

Avand in vedere ca acest articol se adreseaza celor care practica - sau intentioneaza sa practice - un pescuit la crap in Delta la boilies, trebuie spus ca boiliesurile nu sunt nada principala pentru crapii Deltei pe intreg cuprinsul ei. In urma cu 13-14 ani, au existat cativa pescari (intre care Dorin Forgo si Harry "Neamtu") care au demarat pionieratul in domeniul pescuitului la boilies in Delta, in special in zona Crisan-Mila 23. In fiecare seara, nadeau cate sase, sapte locuri de pescuit aruncand cate 1-2kg la fiecare. Dimineata, se apucau de pescuit pe locurile nadite, nu inainte de a da 10-20 de boiliesuri ca nadire de apel. Pana seara, pescuiau pe toate locurile pregatite si faceau asta zi de zi, cel putin doua luni pe an. Boiliesurile erau birdfood-uri simple, dar i-au pus pe crapii salbatici ai Deltei in pozitia de a face cunostinta cu boiliesul. In final, boiliesurile s-au impus ca nada in mare parte a Deltei si rezultatele obtinute cu ele au fost - si continua sa fie - spectaculoase. Zonele propice pentru pescuitul la boilies sunt cele aferente bratului Sulina (canalele Sontea, Olguta, Caraorman, Crisan, Vatafu, Bogdaproste; segmentul de la Mila 23 la Crisan; bucla de Dunare Veche de la Crisan pana la Mila 8; segmentul bratului Sulina de la Gorgova pana la Sulina) si cele aferente bratului Chilia (Cernovca; Obriz 1 si Obriz 2, in  gura canalului Bistroe; gura de varsare a canalul Musura; segmentul de la Chilia Veche pana la Obriz). Zona bratului Chilia este de departe cea mai spectaculoasa si cu crapii cei mai batrani, numai ca ploile de pe Prut influenteaza culoarea si debitul apelor bratului Chilia atat de violent, incat sunt putine acele saptamani din an in care poti face aici o partida in conditii bune. Chilia preia 60% din debitul total al Dunarii. Are curent puternic, gropi adanci, putini "electricieni", ceea ce explica de ce pe Chilia gasim frecvent crapi sariti de 17-18kg. Este destinatia perfecta pentru lunile de seceta cu ape foarte scazute in Delta.

Nu spun ca este imposibil sa ai partide reusite si in zone pe care nu le-am mentionat aici, dar in opinia mea zonele de pe bratele Sulina si Chilia au cele mai mari sanse de reusita. Celor care prefera sa abordeze bratul Sf. Gheorghe le recomand sa mizeze in primul rand pe boabele de porumb si nelipsitele patrate de mamaliga. In mod sigur, vor avea rezultate mai bune decat utilizand boiliesurile. Este un brat cu acces direct din soseaua nationala, nu ai neaparata nevoie de barca, sunt multe locuri abordabile de pe mal, asa ca este un brat frecventat mai mult de cei care nu doresc bataie de cap si sunt specializati in alte tipuri de nade decat boiliesurile. Nu sunt pescari lenesi, dimpotriva. Nu este usor sa nadesti cu turte fierte din srot de dovleac amestecat cu o multitudine de alte seminte. Turta cu diametru de 35-45cm e asezata impreuna cu o piatra grea intr-un saculet de plastic cu ochiuri mari (cum sunt sacii rosii de plasa pentru cartofi), dupa care e scufundata pe fundul apei, fiind prinsa in prealabil cu sfoara de o craca iesita la suprafata dintr-o salcie scufundata. Turta functioneaza ca un momitor imens si se obtine un efect de nadire continua a locului timp de pana la o ora si jumatate. Ca atare, cum aproape nimeni nu pescuieste la boilies, boiliesul nu e cea mai eficienta nada. Un exemplu in sensul asta: acum vreo sapte ani, am reusit sa prind la boilies o crapoaica de 16,5kg la aproximativ 2km de intrarea buclei dinspre Mahmudia spre Cormoran. Am aruncat pe locul de pescuit in jur de 20kg de boilies si in final am luat doar trei crapi in cinci zile. Prietenul meu a prins in acelasi timp, langa mine, peste 30 de bucati la patrate de mamaliga. Multi dintre ei, la 7-8kg. Cantitativ, porumbul a prins mult mai bine.

Pe masura ce partidele se succed sezon dupa sezon, fiecare dintre noi incepe sa se decida asupra locurilor preferate. Refuzam sa ne mai intoarcem pe un loc care nu ne-a adus rezultate. Exista insa posibilitatea ca locul sa fi fost unul foarte bun, dar pe care l-am abordat gresit. Am patit-o. Pentru a evita pe cat posibil aceasta situatie, e foarte important sa ai un sonar. Sonarul nu trebuie sa reprezinte "ultimul racnet" in domeniu. E suficient sa indice corect  adancimea si profilul substratului. Sonarul va fi de folos atat pentru gasirea gropilor, cat si pentru identificarea "buturilor" mai vechi sau a salciilor scufundate recent de pe fundul apei. "Butura" sau "cioata" inseamna in limbajul pescarilor Deltei un copac scufundat de mult timp. Copacii scufundati pot fi de doua tipuri - salcii proaspete, scufundate de un an sau doi, si salcii foarte vechi, scufundate de 15-20 ani. Acestea din urma poarta numele de "cioata" sau "butura". Salciile vechi care formeaza buturi sunt intrate in putrefactie, au pierdut majoritatea crengilor mici si au ramas doar cu crengile mari. Salciile proaspat scufundate, avand inca un coronament bogat, retin hrana naturala adusa de curent, in timp ce salciile vechi nu mai aduna hrana adusa de apa, dar contin hrana sub forma diverselor larve, scoici sau melci care se fixeaza pe ele. Acesti copaci scufundati sunt locurile unde sta crapul si sunt de mare importanta atat pentru pescari, ca si pentru localnici. Mai toate familiile de pescari lipoveni au cate o salcie scufundata de ei cu ani urma, pe care o exploateaza la inceputul iernii, inconjurand-o cu plase si prinzand tone de crap sau de somn care isi gasesc aici locul de iernat. E interesant ca, in Delta, somnul si crapul nu ierneaza niciodata impreuna intr-un astfel de adapost, insa cantitatea de peste adunata de pe o singura salcie (crap sau somn) de pescarii lipoveni poate fi de 1,5-2 tone. Datorita faptului ca sunt atat de productive, locurile sunt intretinute cu grija si, cand buturile vechi - care se micsoreaza de la un an la altul, pe masura ce putrezesc - nu mai dau randament, se pune cate o salcie noua deasupra lor.