ELEMENTELE MONTURII

De-a lungul timpului, mi-am spus de mai multe ori "asta e montura alaturi de care imi voi petrece tot restul vietii de pescar". Numai ca au fost "mariaje" de scurta durata. Nu trecea mult timp si o alta montura ii lua locul. Una care mi se parea mai interesanta, mai moderna, mai prinzatoare, mai simpla sau mai-stiu-eu cum. Alt motiv de "divort" era pierderea pestilor in dril. Cu toate ca, uitandu-ma in urma cu mintea de acum si cu detasare, poate n-a fost vina monturii, ci a mea, gresind ceva cand am realizat-o sau folosit-o. Desi am aceeasi deschidere la nou si, cu fiecare ora petrecuta pe malul apei, incerc sa progresez in toate capitolele pescuitului, as putea spune ca la monturi "am ramas in urma", din moment ce de cativa ani pescuiesc doar cu doua. Rezultatele m-au determinat sa nu le mai schimb, chiar daca intre timp am mai vazut si analizat alte monturi. Prin rezultate nu ma refer neaparat la numarul si talia capturilor, ci la faptul ca, de cand le folosesc, s-au inmultit trasaturile si, totodata, a scazut, spre zero, numarul pestilor pierduti. Putinele rateuri le pun pe seama neatentiei, lenei sau neglijentei in a verifica varful carligului sau greselilor, unele asumate, unele inevitabile, din timpul drilului. Realist vorbind, nu stiu daca este exclusiv meritul monturilor, cat se datoreaza lor si cat sansei, coincidentei sau experientei acumulate in timp. Ce stiu, insa, este ca mai multi pescari care au vazut aceste monturi in actiune au fost interesati sa afle detalii.

Despre cea pentru momeli scufundatoare si critic-echilibrate (wafters sau snowman), montura combi cu o sectiune rigida (boom section) si una supla (carligul legat cu fir textil), conectate printr-un vartej cu anou, careia i-am zis CostaRig, am mai scris. Pe cea pentru pop-up, pe care am denumit-o CostaUP si cu care am prins-o pe Fulga, o prezint acum. Le-am dat nume nu ca sa spun ca sunt inventiile mele, ci pentru a putea raspunde simplu la intrebarea "ce montura e asta?", care mi-a fost adresata de nenumarate ori. Chiar daca au anumite particularitati, ambele sunt inspirate din monturi existente, de la care am preluat, combinat si modificat elemente compatibile cu gandirea mea privitoare la mecanica monturii. 

Vizand exemplare capitale si pescuind acolo unde orice trasatura se poate finaliza cu un nou record personal sau al lacului, acord o foarte mare atentie monturii. In functie de cat de bine s-a intepat, pestele pe care il asteptam ajunge in minciog sau il ratam. Plecand de la modul in care se hraneste crapul si pe baza a ce-am vazut in filmarile subacvatice, ma intereseaza aceste elemente la o montura, in ordinea importantei: (1) carligul sa aiba mobilitate cat mai buna, care sa-i permita sa se roteasca rapid in gura pestelui, ajungand in pozitia de intepare, indiferent de unde a venit crapul si de cum a aspirat, (2) momeala sa afecteze cat mai putin miscarea carligului, (3) sa se reseteze, respectiv, carligul sa revina in pozitia initiala dupa ce a fost miscat de pesti sau aspirat de crap si dat afara, (4) carligul si montura sa fie solide, sa reziste daca sunt nevoit sa fortez, (5) sa fie potrivita si pentru plantat, si pentru lansat, (6) sa schimb rapid carligul si (7) sa refolosesc cat mai multe accesorii cand inlocuiesc carligul si sa fac economie la consumabile.