PESCUITUL CU FIRE GROASE

Prima parte din aceasta serie despre pescuitul plantat poate fi citita AICI.

Acum 10-15 ani, lacurile comerciale pe care pescuiam nu aveau niciun fel de reguli cu privire la grosimea firelor de pescuit. Fiecare pescar isi alegea firul dupa cum credea. Se pescuia lansat pe lacuri pline de plauri sau buturugi sau copaci cazuti in apa - si puteai sa dai cu fire monofilament de 0,20mm direct in agatatura, daca voiai. Daca firele se rupeau si pestii ramaneau sa traga monturi dupa ei si lacul se umplea de "tramvaie" sau de perdele de fire care formau alte agataturi, era doar ghinionul pescarului. Ideea ca lucrurile astea fac rau lacului si ca e in primul rand obligatia administratiei sa ia masuri ca sa le evite parea utopica. Oricine putea sa vada ca pestii erau intr-o stare proasta, cu gurile rupte, dar se considera ca lucrul asta e inevitabil, avand in vedere natura lacului. In unele locuri, nu puteai scoate nici jumatate dintre crapii pe care ii intepai, restul se pierdeau in agataturi. Desi impunerea unor fire cat mai groase si a pescuitului plantat cu barca pe zonele cu probleme ar fi redus numarul crapilor pierduti si numarul firelor lasate in apa, administratorii lacurilor nu erau de aceeasi parere. 

La fel ca multi altii, cand am inceput sa plantez, foloseam monofilamentele subtiri cu care pescuisem lansat pana atunci. Pentru ca lacurile nu incurajau pescuitul plantat si nu aveau reguli cu privire la fire, mi-a luat ceva timp sa descopar pe cont propriu un lucru elementar, ca firele subtiri nu au ce cauta la plantat. Am trecut la fire groase pe parcursul a cativa ani. Intr-un an, am folosit fire de 0,35mm. Un an mai tarziu, fire de 0,40mm. Dupa inca un an, fire de 0,45mm. Pestii nu pareau deranjati de firele groase, iar avantajele firelor groase erau evidente. Am pescuit mult timp pe lacuri salbatice cu peste putin, unde orice trasatura era importanta si unde crapii stateau frecvent in zone cu agatatura, care le ofereau o anumita protectie. Cu cat firul era mai gros si mai rezistent, cu atat sansele de a scoate pestele erau mai bune. Asa am invatat ca, la plantat, e bine sa pescuim cu cele mai groase fire pe care le putem pune pe mulineta. Nu folosesc niciodata fire mai subtiri de 0,40mm. Prefer insa firele de 0,45mm sau mai groase. Firele subtiri sunt utile pentru aruncari la mare distanta. In rest, au numai dezavantaje. Rezistenta la nod si la abraziune e mica, nu poti sa controlezi pestele, drilurile dureaza mult, cu riscuri mari pentru crapi. Firele groase au o rezistenta mai buna si iti dau siguranta. La Varlaam, mi s-a intamplat de multe ori sa scot un peste si sa vad ca inaintasul de 0,60mm sau 0,70mm era facut franjuri de la frecarea de pietre si scoici. Un fir mai subtire ar fi cedat. Daca firul se freaca in timpul drilului de un prag, se poate taia indiferent cat ar fi de gros. De asta se folosesc flotoare pe unele standuri, iar drilul trebuie facut din barca pentru a evita frecarea cu pragurile. Pescarii nefamiliarizati cu pescuitul plantat se mira ca e nevoie de fire atat de groase, ca doar nu pescuim balene. Firele groase nu au legatura doar cu marimea pestelui, au legatura in primul rand cu topografia lacului. 

Un alt avantaj important al firelor groase in pescuitul crapilor mari este ca scurteaza durata drilului. Faptul ca ai un control mai bun asupra pestelui iti permite sa-l aduci mai repede la minciog. Ideea ca drilul devine mai scurt poate sa para absurda din perspectiva unui pescar pentru care lupta cu un crap mare e cea mai mare placere a pescuitului. Da, este, dar nu cu orice pret. Vara, cand apa e foarte calda si lipsita de oxigen, drilurile lungi pun in pericol viata pestelui, mai ales a crapilor mari, care sunt mai sensibili. Sunt frecvente cazurile in care pestii isi revin foarte greu dupa un dril lung, iar unii nu-si mai revin. Chiar daca nu mor pe loc, pot sa moara dupa ce au fost eliberati. Unele lacuri comerciale se inchid pe durata verii (mai ales in iulie si august, lunile cele mai cade) pentru a elimina orice risc. Lacurile care nu-si permit sa renunte la incasari vara pot lua masuri pentru a reduce durata drilului prin impunerea unor fire groase. Folosirea unor fire subtiri nu face decat sa prelungeasca inutil drilul, cu riscuri inacceptabile pentru peste. Trebuie avut in vedere si faptul ca firele mono se depreciaza de la soare si de la apa. Rezistenta monofilamentelor scade cu aproximativ 20% dupa ce firele au fost expuse la 100 de ore de soare. De asemenea, scade in medie cu aproximativ 10% dupa 48 de ore de stat in apa, dar la unele fire se poate ajunge si la scaderi de pana la 20%. Cumuland acesti factori, firul isi poate pierde 30% din rezistenta pe parcursul a cateva partide fara sa fie un fir vechi. E un alt motiv pentru care e indicat sa pescuim cu cele mai groase fire pe care le putem folosi.