STRATEGII DE NADIRE

Dupa asta, ma ocup de lanseta de nadire. La ea, pun firul in clips cu aproximativ 1,5m mai aproape, in comparatie cu plumbii lansetelor de marcaj si de pescuit. Motivul e reculul pe care il inregistreaza plumbul de marcaj cand atinge substratul. La distanta la care pescuiesc aici, reculul e de aproximativ o treime din adancimea apei. Cu cat apa e mai putin adanca si cu cat pescuiesti la distanta mai mare, cu atat reculul va fi mai mic. Am terminat cu marcajele, acum recuperez firul la toate lansetele intinse pe mal, avand grija sa ramana tensionat. Il tin usor intre degete si urmaresc ca semnele puse pe fire sa nu se miste. Daca firul nu e bobinat sub tensiune, e posibil sa faca peruca in aruncare. Tot pentru a preveni formarea perucilor, e bine sa uzi intotdeauna firul inainte sa arunci.

Am incheiat pregatirile, pot sa arunc lansetele pe locul ales. Pe malul opus, am un sir de plopi, aliniati unul langa altul. Plopii sunt reperele ideale pentru toate cele trei lansete, ale caror monturi vor fi pozitionale la un metru distanta, una de alta. Daca vremea e rea si daca vantul bate tare, atunci le pun la distante ceva mai mari, dar in principiu vreau sa stea cat mai apropiate. Cu cat imprastii nada pe o zona mai larga, cu atat se va imprastia si pestele.

Nu pescuiesc in felul asta pe fiecare lac, imi schimb tactica in functie de situatie. Pe Wellington Country Park (n.trad. Lac situat in Berkshire, in mijlocul unui parc, pescuit in regim de sindicat. Korda a filmat aici episoade ale serialului Thinking Tackle), care are mult peste mare, prefer sa nadesc cu boiliesuri pe o zona mai larga, ca pestele sa fie obligat sa caute. Fiecare lac poate sa ceara o abordare diferita. Pe lacuri de tip carpodrom, cum e si cel pe care sunt astazi, poti sa dai lovitura cu paturi de nada compacte.