PESTII CARE TE LASA FARA CUVINTE

Vlad Pavlovici: Finalul partidelor tale (si alte prietenilor tai) la Pelagicevo pare sa fi avut de fiecare data o incarcatura speciala. Asa a fost si acum?

Madalin Barnea: Stai sa vezi... Ultima noapte... pe la ora 22, prind un comun de 18kg foarte frumos pe lanseta 2, pe platou, urmat imediat de un caras de 2kg pe lanseta 3, tot pe platou. Schimb monturile, pregatesc cativa saculeti, masor distanstanta pe "distance sticks" si repozitionez cele doua lansete pe platou. Un lucru important sunt reperele. Noaptea, reperele pe care le ai pe malul opus nu se mai vad. Intotdeauna imi iau repere pe directiile de pescui, pe care sa le pot vedea si noptea, de exemplu varfurile copacilor, lumini etc.

Ne bagam la somn cu ceasurile puse la ora 6. Dimineata, planul era sa strangem si sa plecam spre casa in jurul orei 9. Pestele sarea pe lac si, la lumina lunii, am putut vedea cateva sarituri chiar pe platoul pe care pescuiam. Adorm greu...  La ora 3,30, trasatura. Pe lanseta 3, un comun de 24kg. Nu mai povestesc emotiile. Il pun in sling pentru ca la ora 5 se lumina si puteam face poze bune. Verific carligul, pun saculet, masor firul, clipsez si repozitionez lanseta. Pestele sarea in continuare pe vad. Din acel moment, nu am mai putut dormi o secunda... nu aveam stare. Dupa o ora, am trasatura pe aceeasi lanseta de pe platou. Urmeaza un dril  superb de aproximativ o jumatate de ora. La Pelagicevo, toti pestii sunt foarte puternici. Mi-am dat seama ca e un peste mare, dar nu am realizat cat e de mare decat in momentul in care am incercat sa-l ridic din apa. Si n-am putut! Am imprumutat slingul unui prieten si am cantarit pestele. Cand am vazut cat cantarea, am ramas fara cuvinte. E greu de descris momentul. Aveam sentimente amestecate, parca as fi castigat lupta cu o fiinta supraomenesca... e ceva cu care te intalnesti poate o singura data in viata. Cel putin, asa am simtit atunci. Prinsesem un crap-oglinda superb, care cantarea fix 32kg. Ultimul lanseu, ultima ora dintr-o saptamana de pescuit, ultimul peste. Ora fatidica hotara din nou soarta partidei!

Vlad Pavlovici: In rezumat, ce informatii despre locuri, nade, strategii sau monturi le poti da celor care nu cunosc lacul?

Madalin Barnea: Incerc sa trasez cateva idei generale despre pescuitul la Pelagicevo, dar nu numai. Eu mi-am format  un stil de pescuit pe care il practic pe fiecare lac pe care ma duc, tinand cont de particularitatile lacurilor - suprafata, adancimi, substrat. La inceputul fiecarei partide, dau cu markerul. Caut locuri la distante la care pot pescui si nadi corect. Astfel, imi pot doza energia pentru o saptamana sau mai mult. La Pelagicevo, zonele cele mai productive mi se par acele limbi cu substrat tare sau platourile cu diferente de adancime. Ca nada, prefer boiliesurile, in general cele de tip fishmeal. La Pelagicevo, am vazut multi pescari straini pescuind cu birdfood. Indiferent de tipul boiliesului, e important sa folosesti o nada in care ai incredere, pe care ai testat-o si pe care o cunosti bine. Strategia cred ca trebuie facuta pe lac in functie de loc si de conjunctura - gradul de ocupare a lacului in acel moment, cat si cum nadesc vecinii de stand etc. Cu siguranta, trebuie nadit constant, chiar daca nu prinzi. La monturi, ca si la nada, trebuie sa folosesti lucruri verificate si in care ai incredere. Am folosit un ansamblu cu plumb pierdut si o montura simpla, cu carlig Korda Krank numarul 6 si fir combi Carp Spirit Kameleon de 25lb. In concluzie, in partidele facute pe lacuri ca Pelagicevo, exista trei lucruri care mi se par esentiale: increderea (sa folosesti lucruri pe care le-ai testat si care functioneaza), rabdarea (daca iti pierzi rabdarea, faci greseli) si norocul. Chiar si cel mai bun pescar are nevoie de noroc, pentru ca pescuitul nu este o stiinta exacta.

Vlad Pavlovici: Ce crezi ca putem prelua pe lacurile din Romania din ceea ce se intampla la Pelagicevo - atat din perspectiva administratorilor de lacuri, cat si din perspectiva pescarilor?

Madalin Barnea: Nu stiu exact daca putem prelua ceva in mod direct. Conjunctura e in mod cert diferita. Daca discutam din perspectiva celor care administreaza lacuri, poate ca proprietarii sau administratorii de lacuri din Romania ar putea prelua ideea de lac destinat capturilor capitale. La noi exista un dezechilibru: sunt multe lacuri suprapopulate cu peste de dimensiuni mici si medii, asa-numitele "carpodromuri". In schimb, avem prea putine lacuri cu densitate naturala de peste, dar cu exemplare mari si foarte mari. Fenomentul migratiei pescarilor romani spre lacurile din alte tari ne arata ca avem suficient public care isi doreste sa prinda crapi mari pe lacuri cat mai interesante, nu numai ciortani in regim de viteza. Nu cred ca trebuie incurajat pescuitul cu retinere.

Daca discutam din perspectiva pescarilor, lucrurile sunt parca si mai complicate. La Pelagicevo, vin multi pescari din toata Europa si se vede ca au alta mentalite. Desi controalele din partea administratiei nu sunt foarte stricte, crapii raman in lac si sunt sanatosi. Asta inseamna ca vin pescari civilizati care inteleg sa respecte regulamentul si sa aiba grija de peste. Inseamna ca pescarii isi asuma o anumita responsabilitate  ca pestii sa fie tratati cat mai bine. Fac asta pentru ca asa s-au format ca pescari. Aici cred ca publicul nostru mai are de lucrat. Trebuie sa ajungem la mentalitatea care sa ne faca sa privim pestele pe care il prindem ca si cum ar fi pestele nostru. Noi avem capacitatea de a ne conforma unor reguli care ni se impun, dar suntem inca departe de a ni le impune singuri.