INCEPUTURI SI INFLUENTE

Keith Jones: Cum ai ajuns sa pescuiesti la crap?

Kevin Nash: Printr-o intamplare ciudata. Aveam 11 ani, eram in tabara si parintii trebuiau sa vina si sa ma ia acasa. Profesorul care urma sa aiba grija de mine m-a lasat sa-i astept la punctul de intalnire, undeva pe sosea, si a plecat. Parintii mei au nimerit intr-un blocaj in trafic si, dupa patru ore, eram singur pe marginea drumului, fara parinti si fara profesor. Atunci a aparut un fermier care m-a luat cu el si m-a dus acasa cu trenul (un drum de peste 300 de kilometri). Eram deja un pescar pasionat, prindeam albitura pe apele de langa casa, asa ca mi-a cumparat o revista de pescuit, ca sa citesc in tren. Pe coperta acestei reviste era o poza cu legendarul pescar de crap Jack Hilton, tinand doi crapi mari pe genunchi. Avea o palarie zdrentuita, ca un „clop", si genul de haine pe care le purtau pescarii misteriosi ai acelor vremuri. Fotografia m-a fascinat. Instantaneu, mi-am dorit sa devin pescar de crap, sa arat ca Jack Hilton si sa prind monstri, cum prindea el.

Coincidenta a facut ca profesorul neglijent din tabara sa fie secretarul clubului local de pescuit. Era una dintre putinele ape din zona populate cu crap si lista de asteptare ca sa devii membru al clubului se intindea pe zece ani. Insa dupa ce ma parasise pe marginea drumului si trebuia sa se confrunte cu furia tatalui meu, n-a mai avut incotro si m-a inscris in club in cel mai scurt timp. Lacul era suprapopulat cu toate speciile, motiv pentru care nici nu erau exemplare mari, insa eu urmaream crapul, cu tehnici despre care aflasem ca sunt folosite de pescarii specializati, si in al doilea an am castigat toate concursurile de stationar, prinzand in primul rand crap.

Keith Jones: Ce pescari te-au influentat in perioada de inceput?

Kevin Nash: Primul a fost Jack Hilton. Apoi mi s-a deschis un apetit pentru lectura si am citit tot ce am putut gasi despre crap - carti si articole de Jim Gibbinson, Jerry Savage, Peter Mohan etc. La 17 ani, am devenit cel mai tanar membru acceptat vreodata in British Carp Study Group (Grupul Britanic de Studiu al Crapului), care era o organizatie inchisa si exclusivista. Era epoca in care Fred Wilton rasturna lumea pescuitului cu teoriile sale despre nadele HNV. Fred a avut o mare influenta asupra mea, care se poate vedea si astazi in nadele pe care le folosesc. In jurul anului 1981, am inceput sa dau cu montura cu fir de par. Fiind bine conectat la lumea crapista, am aflat despre montura cu vreun an inainte sa fie publicata. Eficacitatea monturii era incredibila. A schimbat evolutia pescuitului.

Keith Jones: Cum ai infiintat firma Nash?

Kevin Nash: Firma s-a numit la inceput Happy Hooker Tackle. Am facut-o pentru ca nu se gaseau niciun fel de echipamente care sa se adreseze pescarului de crap. Avand o anumita pregatire inginereasca, experimentasem deja cu diverse lucruri. Investitia initiala a fost de 50 de lire sterline. Atat m-a costat primul sul de plasa de nylon, din care am facut primul produs: un sac de crap. Am mai dat vreo 10 lire pe ata de cusut si niste sfoara care sa lege sacul la gura.