HAPPY HOOKER TACKLE

Keith Jones: Se spune ca sacii erau facuti in garajul prietenei tale...

KEVIN NASH: Cam asa ceva. Intr-o noapte, am agatat o tipa intr-un club, fara sa am idee ca tatal era un multimilionar. Ii platise studiile la un colegiu de moda celebru si ii facuse si un magazin in Londra, unde sa produca haine haute couture pentru femei bogate.

Intr-o dupa-amiaza, m-am dus sa o iau de la magazin si, in timp ce o asteptam, am observat un material despre care am aflat mai tarziu ca era un nylon utilizat pentru captuseala de la buzunare. Cu o saptamana in urma, unuia dintre baietii cu care pescuiam ii murise un crap intr-un sac facut dintr-un material numit nylon industrial negru. Materialul respectiv avea o tesatura foarte deasa, care nu permitea o buna oxigenare. Am observat imediat ca materialul de captuseala avea tesatura mai larga, deci ar fi lasat apa sa treaca mai usor si pestele ar fi avut mai mult oxigen, fiind in acelasi timp si foarte rezistent, cum era si normal sa fie, daca aveai un pumn de maruntis in buzunar.

Prietena mea mi-a dat adresa producatorului si, cum spuneam, am cumparat un sul. Saptamana urmatoare, m-am intors la magazinul ei si m-a invatat sa cos. Mi-am facut cativa saci pentru mine si pentru prieteni si, nu dupa multe vreme, alti pescari au bagat de seama sacii si mi-au cerut sa le fac si lor.

De aici, lucrurile au crescut. Pe atunci, lumea crapista era o comunitate apropiata si vestile circulau rapid. Ma sunau pescari de peste tot sa-mi comande saci, dupa care au inceput sa-mi comande si magazinele. Prin 1977, fiecare pescar de crap din Anglia tipa la mine sa-i vand saci de crap. Ajunsesem sa cumpar zece suluri de nylon o data. Cu cat vindeam mai multi, cu atat cererea pentru ei crestea. Era o nebunie. Vineri seara, mergeam la magazin si faceam saci. Dupa care ieseam intr-un club cu prietena mea, iar cand ne intorceam ea se ducea la culcare si eu ma duceam sa termin sacii si sa-i impachetez. Dimineata, ii livram inainte ca ea sa se trezeasca. Am devenit din ce in ce mai ocupat, mai ales dupa ce mi-am imbogatit vasta gama de un singur produs cu o plasa de cantarire. Stateam numai in casa si coseam, in loc sa-mi scot prietena in oras. Ceva trebuia sa cedeze si a cedat relatia cu ea.

Keith Jones: Cum ai ajuns sa produci nade?

Kevin Nash: Pe langa saci, picheti de inox si altele, Happy Hooker a inceput sa vanda si atractanti pentru crap, un subiect care m-a interesat intotdeauna si pe care l-am studiat in detaliu. Mi-a fost clar ca o nada buna e un mare avantaj pentru un pescar si am facut efortul sa obtin ingrediente si aditivi de calitate. Aici intrau printre altele arome si stimulatori de apetit. Ii botezasem Carp Krave si multi pescari cunoscuti au prins cu ei crapi mari, in epoca. Aroma de pruna era extraordinara, la fel si cea de capsuni, dar cea mai importanta a fost cea de sirop de artar (maple), care a facut ravagii pe Savay, la inceputul anilor 80.

Un rol important l-a jucat Fred Wilton. Fred avea un mic grup de prieteni, singurii care aveau acces la retetele lui de nade HNV, net superioare la ora aceea oricaror nade traditionale folosite de majoritatea pescarilor. Fred mi-a dat cateva retete plus niste caseina, considerata atunci ingredientul nutritiv esential, care era foarte greu de procurat. Cu aceasta nada noua, aveam din start un avantaj enorm oriunde m-as fi dus. Pescuiam impreuna cu doi prieteni si, dupa ce faceam o campanie de nadire pe orice lac, incepeam sa prindem imediat. Mai mult, pestii mari aveau tendinta sa se prinda printre primii. Imi aduc aminte ca, prin 1974, am primit permisiunea sa dam pe un lac al politiei, care avea crap mare, cum ar fi trei sau patru „bucati" de peste 10kg, crapi care pe atunci erau considerati trofee. Cei mai buni pescari pe acel lac prindeau intre sase si zece crapi pe an. In total, nu de fiecare. Altii, mai putin talentati, pescuisera si trei ani fara sa prinda nimic. Noi am luat doi sariti de 10kg intr-o jumatate de ora, dupa ce nadisem lacul o saptamana. Devenisem aproape o echipa de soc. Aveam o nada magica si ne plimbam prin tara, atacand diverse ape, dand lovitura si mergand mai departe. Pana sa avem acces la reteta lui Fred, ne lua un an sau doi sa avem rezultate.