A8 - UN STAND "USOR"

Spre inserat, in timp ce priveam un apus frumos, swingerul portocaliu se lipeste de blancul lansetei, iar tamburul incepe sa elibereze fir incet. Ridic lanseta, iar pestele pare sa fie in spatele insulei. Ma pregatesc sa ma urc in barca si sa merg dupa el, insa iese de acolo si o ia spre stanga spre apa mare. Bun, asa te vreau. Dupa un dril de 15 minute, un prieten ma ajuta la minciog. E dulap, imi spune. Ma uit la peste prin plasa minciogului, incercand sa nu imi fac iluzii. Are vreo 17, ii spun prietenului meu. Tot el il ridica sa-l puna pe saltea. Cum sa aiba asta 17? Cantarul ne linisteste pe amandoi, iar mie imi aduce o bucurie in dozaj triplu: 20,9kg, nou record personal. Schimbasem prefixul si asta insemna atat de mult pentru mine, incat nu-mi venea sa cred.

A fost captura anului la Varlaam pentru mine. In 2015, dupa o iarna care nu mai trecea, ma gandeam la cele doua rezervari pe care mi le facusem pe sectorul A, prima la sfarsit de aprilie, pe A8, si a doua la jumatatea lunii mai, pe A9. Si atat de bine m-am gandit, incat la prima partida parca eram o rabla care ruginise de prea mult timp stat in ploaie. Am ales A8 pentru prima partida pentru ca era standul pe care prinsesem atat de bine in sezonul trecut si aveam naivitatea sa cred ca e un stand usor. Imi faceam socoteala ca vremea se va incalzi si tocmai bine pestele va fi langa mal, exact ca anul trecut. Imi frecam mainile de nerabdare si deja vedeam trofeele intrand in minciog. Partida a fost o deceptie. Pestele nu se hranea la apa mica, asa cum ma asteptasem. Am reactionat greu si mi-am dat seama ca stateam pe unul dintre cele mai dificile standuri, pescuind prost atat din punct de vedere strategic, cat si tehnic. Imaginea dezamagirii si a frustrarii mele se vedea de la kilometri. Nu-i nimic, se mai intampla, am incercat sa ma consolez, recuperez peste doua saptamani pe A9.

A9 este standul cu deschiderea cea mai mare de pe Varlaam. Practic, ai in fata micul tau lac, pe care nu-l imparti cu nimeni. Standul are o multime de structuri, platouri, zone cu substrat tare, zone cu substrat malos, adancimi de 3-4m, movile care urca pana la suprafata brusc si coboara la fel de brusc, colonizate de mii de scoici care iti pot taia inaintasul cat ai clipi. Oferta e generoasa, zic eu. Ba chiar as spune ca te pune in incurcatura cu atata varietate. Dar are o hiba, nu se putea altfel - vantul! Vantul dominant primavara bate dinspre A9 spre A4. Intotdeauna m-am intrebat de ce, spre exemplu, A6 e atat de generos in capturi, desi nu are nicio structura? In opinia mea, vantul duce pestele in fata standurilor A7, A6, A4, iar ce trece de ele poate ajunge si pe A2. Am tras concluzia asta dupa trei zile de stat pe A9 cu o singura captura la activ, un crap de 12kg, in timp ce pe A7, A6 si A4 se prindea foarte bine in bataia vantului. Cu toate acestea, A9 este genul de loc care tine peste indiferent de conditii, datorita intinderii, adancimilor si structurilor. Seara, cand vantul se domolea, vedeam crapii sarind in fata standului, ceea ce imi dadea incredere. Inaintea partidei, m-am tot gandit cum s-o abordez: cum sa nadesc, cat sa nadesc? Am gasit un platou suficient de mare, cu adancime de 2,5m, dincolo de care apa urca pe un alt platou, cu adancime de 1,7m. Am balizat pragul dintre platouri si l-am nadit consistent cu mai bine de 4kg de boiliesuri CPK XXL si Stinky Fish de 16mm, intregi si taiate pe jumatate, o combinatie clasica de fishmeal, ca alternativa solida la cantitatea imensa de hrana naturala pe care crapii din Varlaam o au la dispozitie. Stiam ca nada abundenta va atrage pestii intr-un fel sau altul, stiam ca pestii mari vor avea instinctul de a cerceta zona si de a disparea din peisaj prudenti, dar banuiam ca se vor intoarce dupa un timp si speram ca o parte din nada ramasa sa-i determine sa se hraneasca. Era locul in care aveam cea mai mare incredere. Celelalte lansete aveau alta strategie, nadeam localizat si, daca nu produceau nimic in 24 de ore, schimbam locul.