CIREASA DE PE TORT

In a patra seara, dupa cativa pesti mai mici prinsi in alte zone, avertizorul lansetei puse pe platou rupe tacerea. Swingerul e lipit de blancul lansetei, tamburul mulinetei desira fir. Intep si incep drilul. Comportament de peste mare, vine drept, greu, nu da din cap. Incerc sa nu-mi fac iluzii, la mal iese putin la suprafata si-l vad pret de o secunda. A, e mic, spun in gura mare. Si totusi e puternic, matura fundul apei, o ia in stanga si intra in stuf, cauta o agatatura in care sa se bage. Il intorc, reusesc sa-i dau putin aer si il bag frumos in mincog. Hm, hai ca nu e chiar mic. Pun lanterna pe el, il ridic pe saltea si cantarul imi arata 21,2kg. Scad salteaua de cantarire si-mi da o cifra rotunda: fix 20kg. Daaaa!!!

Urmeaza sesiunea foto. Merg sa-mi iau camera foto din cort, insa Andrei e deja pregatit - iti fac cu camera mea, are blit extern, se va vedea mai frumos. Accept cu placere si incepem. Bucuros cat incape, nu mai simteam greutatea pestelui. Pestele sta cuminte, parca-i place sa fie in centrul atentiei. Mai tarziu, Andrei ma roaga sa-l ajut sa planteze, aveai treaba, nu te superi, nu? Deloc, cum sa ma supar daca pestele meu e pe DSLR-ul tau? Sa-mi trimiti pozele, ii spun. Acasa, pe e-mail, nimic. Il sun, sunt la un concurs de biciclete, ti le trimit maine. A doua zi, nimic. A treia zi, iar nimic. Fierbeam. Imi faceam tot felul de ganduri, daca a sters pozele din greseala. Ii trimit un mesaj: Andrei, astept pozele mai tare decat am asteptat pestele. Pai ti le-am trimis, nu le-ai primit? Le mai trimit o data. De data aceasta le gasesc in inbox.

E o cireasa frumoasa pe tortul unui inceput de primavara dezamagitor. Venea vara, dar ma gandeam la sezonul de toamna cu nerabdare. Sezonul de vara nu-mi place, mi se pare mai putin productiv si nu ma impac cu caldura. Cu toate acestea, accept invitatia unui prieten, Lucian, de a face o partida de pescuit la ten, in care el prinde bucati de 17 si 19 kg, in timp ce lansetele mele se odihneau pe rod-pod. Si asa nu suport tenii, ii spun, de la Sarulesti mi se trage. Da, da, cam acri strugurii, imi raspunde, razand cu lanseta in mana si mulineta scotand fum cu o torpila de peste un metru care lua fir. Zilele trec, sunt la birou, cu o temperatura perfecta, cand primesc un apel de la Lucian. Adi, am o propunere de nerefuzat, am sunat la Varlaam si e A8-ul liber, asa ca l-am rezervat. Hai sa mergem impreuna, dam fiecare cu cate doua lansete si impartim costurile. M-a luat asa de repede, ca nu eram pregatit cu nicio minciuna, ca sa-l refuz. Lucian, e cod de canicula si nu s-a prins mai nimic de o saptamana pe Varlaam. Nu-i nimic, prindem noi, hai sa mergem. Ok, incerc sa ma incurajez, pe undeva o fi vreun crap dispus sa manance, trebuie doar sa gasesc locul si sa nadesc in acord cu felul in care se hraneste.