PESCUITUL PE STRUCTURI

In pescuitul la crap, tactica de a face un pat de nada si de a astepta ca pestele sa vina la masa are o valabilitate limitata. Majoritatea pescarilor fac asta din cand in cand, iar cand crapul se hraneste fara retineri n-are rost sa complici lucrurile. E suficient sa-i dai ceva de mancare, sa pui cateva lansete pe patul de nada si sa astepti sa traga. Strategia da rezultate, dar nu intotdeauna. Cand nu merge, trebuie sa ai o alta solutie. Cu cat presiunea asupra crapului e mai mare, cu atat trebuie sa iesi din tipare si sa gasesti metode de nadire alternative.

Pe toate apele, exista zone si locuri in care crapii se prind mai des ca in alte parti. Unele locuri sunt evidente si devin o tinta predilecta pentru plasarea monturilor. Marginea unei insule, marginea lacului, marginea unui pat de nuferi, bancurile de pietris, pragurile, paturile de iarba, agataturile. Daca pescuiesti pe un vad care contine oricare dintre aceste structuri, probabil ca vei pune cel putin o lanseta in apropierea structurii. 

Timp de multi ani, conceptia mea despre locul de pescuit s-a limitat la abordarea structurilor, iar majoritatea pestilor prinsi au venit din astfel de zone. Toate lacurile pe care pescuiam ofereau structuri evidente, vizibile, pe care le puteam ataca. Si de ce nu? Sunt productive pe termen lung si nu-ti solicita prea mult capacitatea de localizare a pestelui. Cand ajungi pe o apa necunoscuta, trebuie sa gasesti un drum rapid spre succes, iar agataturile si structurile sunt tocmai o astfel de scurtatura.

In schimb, a te fixa asupra structurilor evidente are doua dezavantaje. Unul este acela ca sunt intotdeauna supuse la presiune, fiindca orice pescar care da pe acel vad isi arunca lanseta exact in aceleasi locuri. Celalalt dezavantaj este ca astfel de structuri sunt deseori zone de rezidenta sau cel putin zone vizitate frecvent de crap, dar multe dintre ele nu sunt zone de hranire. Imi amintesc de momentul in care am intalnit pentru prima oara observatia aceasta, cred ca in prima carte a lui Rod Hutchinson, Carp Book: gaseste locurile de hranire. Rod facuse chiar cateva diagrame, explicand care sunt locurile de hranire probabile in balastiere. Mi-a placut ideea, dar nu eram lamurit cum identifici aceste locuri. Si, ca sa fiu sincer, in mintea mea conceptul era vag si ma raportam la ele ca la niste zone de marime nedeterminata. In afara de situatiile in care vedeam pestele umbland pe la suprafata si indicandu-mi unde se afla, mi se parea greu de acceptat ca pot pescui si altfel decat pe structurile amintite mai sus.