ATRACTIA DIGESTIEI

Sa ai o nada buna si sa stii sa o folosesti sunt aspecte fundamentale in pescuit. Odata ce ai localizat pestele, doar nada te poate face sa-l prinzi, deci, ai grija sa fie una eficace. Luna trecuta am discutat in ce fel putem concepe nada, in asa fel, incat pestele sa ramana cu o "imagine de cautare" pozitiva dupa ce a consumat-o, considerand-o o sursa de hrana autentica si valoroasa. As vrea sa intru putin mai adanc in acest subiect pentru ca, daca aici nada e corect formulata, iti va fi mult mai usor mai tarziu. Imaginea de cautare va fi cu atat mai favorabila daca pestele are un castig in plan fizic de pe urma nadei.

Ca pestele sa aiba un castig de pe urma nadei, nada trebuie sa fie nutritiva. Ca nada sa poata fi nutritiva, trebuie sa i se ofere crapului sub o forma in care el sa o poata digera. Luna viitoare voi discuta mai in amanunt teoria valorii nutritive ridicate (HNV), deocamdata ne ocupam numai de subiectul digestiei. In primul rand, ca sa evitam orice confuzii, vreau sa precizez ce inteleg prin digestie. Discutiile despre nade se refera deseori la digerabilitatea diverselor produse, dar in realitate nu e vorba de digerabilitate, este vorba despre valoarea biologica a produselor respective pentru metabolismul crapului. Cand vorbesc despre digestie, ma refer la mecanismele prin care crapul descompune hrana pentru a avea acces la nutrientii din ea.

Teoria HNV a lui Fred Wilton avea in vedere de fapt metabolismul crapului. Teoria include toate procesele prin care crapul foloseste nutrientii castigati prin ingerarea si digestia nadei si, de asemenea, potentialul crapului de a recunoaste in nada pe care i-o dam o sursa valoroasa de hrana. De ce ar trebui sa ne preocupe in ce masura poate crapul sa digere nada?