INTRODUCERE

Subiectele discutate in primele trei articole aparute in aceasta serie au fost cum localizeaza crapul nada pe care i-o oferim, cum digera nada pe care o mananca si in ce fel nadirea cu boiliesuri corect echilibrate din punct de vedere nutritiv are mari sanse sa convinga pestele ca boiliesurile respective pot fi considerate o sursa de hrana valoroasa. Acesta este un aspect important pentru ca un crap care a fost deja prins de cateva ori la boilies, chiar daca e rudimentar sub raport cognitiv, trebuie sa fie convins ca a lua masa pe un vad tapetat cu bile prezinta mai multe beneficii decat riscuri. Nu ma dau in vant dupa analogii, pentru ca, de fapt, nu putem sti niciodata ce e in mintea pestelui, dar daca ii dai unui caine un os si, dupa ce l-ai lasat sa-l insface, ii arzi o lovitura in partile cele mai sensibile, de cate ori credeti ca va fi dispus sa repete experienta? N-am incercat, dar sunt sigur ca nu prea des. Daca ati face insa testul pe mai multi caini, ati constata ca unii ar incerca sa gaseasca moduri prin care sa apuce osul, dar sa evite in acelasi timp lovitura, in timp ce altii ar lua-o la fuga numai cand ar da cu ochii de os.

Din experienta mea, la fel se comporta si crapii. Pe cele mai multe ape, avem de-a face cu crapi lacomi, care se indoapa cu nada si sunt prinsi frecvent, crapi care nu sunt prinsi decat uneori, crapi care par imposibil de prins si nu ajung pe mal decat odata la cativa ani si, in sfarsit, monstri de poveste, care n-au fost capturati niciodata. Fiecare lac care se respecta are cel putin unul.

Ce putem astepta de la o nada corect formulata, cu un pachet de atractanti bine gandit, este sa  reduca prudenta instinctiva a crapului. Cu cat nada este mai atragatoare si cu cat pestele are mai mult de castigat mancand-o, cu atat va fi mai putin suspicios. Imi aduc aminte ca Tim Paisley a scris despre asta in urma cu cativa ani, discutand rezultatele unui concurs pe Madine, in Franta, la care participase. In prima parte a concursului, s-a prins bine cu boiliesuri de atractie, care aveau o valoare nutritiva redusa, dar pe masura ce trecea timpul pestele intra tot mai bine pe boiliesuri cu valoare nutritiva ridicata.