STRATEGIA

Vlad Pavlovici: E de notat ca, inainte sa-l prinzi, Two Tone fusese prins de doua ori la un boilies care nu numai ca este conceput de tine, dar are si numele tau - e vorba de pop-up-urile Jacko Specials de la Solar. Si totusi, in ciuda reputatiei lor, pana la urma ai mers pe o solutie complet diferita. Cum a fost?

Lee Jackson: Asa este, doi pescari l-au luat pe Two Tone cu pop-up-urile Jacko Specials si de fiecare data le-au primit de la mine! Pana in 2002, anul in care am reusit in sfarsit sa-l pun pe saltea si pe Two Tone, prinsesem 17 din cei 19 crapi din lac, majoritatea la aceste pop-up-uri. Ma gandeam ca pana la urma o sa-l prind si pe Two Tone cu acelasi lucru. N-a fost asa. L-am prins cu o strategie de nadire atat de veche, incat uitasem de ea, dar era perfecta pentru Conningbrook. Iarna lui 2001 m-a facut sa ma gandesc bine la toata campania mea de pana atunci si sa incerc sa analizez unde gresisem. Dupa cum am spus, prinsesem deja 17 crapi, ceea ce nu era rau, mai ramasesera doi, dar nu-l prinsesem pe cel mai mare. E tipic pentru mine, cel mai mare ramane ultimul! Am urmarit locurile in care fusesese prins anterior si mi-am facut o lista cu vaduri pe care am jurat ca n-o sa mai stau niciodata si cu altele pe care urma sa le atac mai des. Aceasta lista scurta de locuri preferate cuprindea trei vaduri si am decis sa incerc sa ma asez numai pe ele, daca puteam, indiferent ce as fi observat in alte parti ale lacului. Alt lucru important a fost ca m-am hotarat ca, incepand din iunie, sa nu mai folosesc boiliesuri, nici macar pop-up-uri. Primavara, avusesem succes cu micile pop-up-uri galbene Jacko Specials, dar vara boiliesurile nu mai erau la fel de eficiente. Abia toamna puteai din nou sa prinzi ceva la boilies.

Primavara acelui an a fost un cosmar. In ani ani, prindeam destul de bine primavara, de obicei luam trei, patru crapi, dar in primavara aceea n-am prins nimic. Luna iunie se apropia cu pasi mari si nu aveam niciun peste. Eram putin ingrijorat si incepusem sa intru in panica. M-am gandit ca e posibil sa fi ratat si sezonul acela si ca trebuia sa mai astept un an. Two Tone se prindea o data sau de doua ori pe an. Intr-o zi, insa, un foarte bun prieten, Leroy Swann, a venit la Tackle Box, magazinul la care lucrez, si am avut o conversatie care, pentru mine, a schimbat lucrurile. Leroy isi ducea baiatul la prima lui partida de pescuit, undeva pe un lac din Kent. Mergeau sa dea la babusca sau alt peste mic, usor de prins, asa cum ar face oricine care ar vrea sa-si atraga copilul spre pescuit. In loc sa ia niste pastura, Leroy sfaramase niste paine intr-un blender si de aici mi-a „incoltit" o idee. Mi-am adus aminte ca, in copilarie, nu aveam suficienti bani si nu-mi permiteam sa-mi cumpar nada, mi-o pregateam singur, inclusiv viermusii, pe care ii „cultivam" pe balconul apartamentului in care stateam. Un lucru care se gasea din belsug la noi in casa era painea, asa ca bagam o paine intr-un blender sau intr-o rasnita de cafea si o foloseam in loc de pastura. Sa fiu sincer, era mai buna decat orice pastura care se gasea de cumparat la vremea aceea.