IMPUNEREA UNUI BOILIES

Interviul pe care l-am facut cu Ian Booker, aparut in numarul 12 al revistei Carp Fisher, a fost o revelatie in ceea ce priveste boiliesul ca sursa de hrana. Era pe la jumatatea anilor 80, pe lacul Darenth. Aproape ca pot sa citez felul in care Ian descria una dintre campaniile lui de nadire obisnuite. Avea o patura intinsa pe mal, cu o movila de boiliesuri pe ea, cand si-a facut aparitia un alt pescar „cu o punguta de boilies in mana si, cand m-a vazut aruncand toata movila in apa, a zis Ooooh!" Ian a avut un sezon formidabil, in conditiile in care pe acelasi lac pescuiau cateva dintre numele mari ale epocii. Cati dintre noi nu ne-am limitat la „pungute de boiliies", inchipuindu-ne ca sunt suficiente si ca am nadit eficient?

La data interviului, semnificatia campaniei de nadire mi-a scapat. Sau nu, poate nu semnificatia, dar magnitudinea ei. Cred in valoarea nadirii preliminare si, inca de la sfarsitul anilor 70, mi-am facut intotdeauna timp sa dau pestelui posibilitatea sa se invete cu boiliesurile. Dar abia mai tarziu, cand am facut un film cu Andy Little, Carp Baits, iar el a folosit expresia sursa de hrana, am inteles adevarata semnificatie a prenadirii. Nadirea mea era suficienta cantitativ pentru a face din boiliesurile pe care le foloseam o sursa de hrana? Raspunsul imediat a fost NU.

Nu doar anvergura prenadirii e vitala, ci si eficacitatea ei. Incepi sa nadesti cu boilies. Apoi nadesti mai departe. Incerci sa transformi boiliesurile intr-o sursa de hrana. Cantitatea de boilies si frecventa cu care nadesti sunt esentiale ca boiliesurile sa functioneze atunci cand incepi pescuitul. De aceea, raportul dintre valoarea de atractie si valoarea nutritiva a boiliesurilor este, la randul lui, foarte semnificativ. Toti vrem sa facem boiliesurile cat mai atragatoare, dar daca le faci prea atragatoare ele devin inacceptabile pe termen lung si toata munca ta de a le produce si de a nadi cu ele se duce de rapa. Preferi sa mananci carnea sau sosul picant?

Timpul pe care il poti aloca nadirii e important. E mai usor sa impui un boilies pe un lac pe care il poti frecventa regulat. N-ai nevoie sa exagerezi cu atractia. In timp, un boilies de calitate va deveni din ce in ce mai puternic. Trebuie doar sa continui nadirea. Dar daca lacul nu e foarte aproape si trebuie sa parcurgi o oarecare distanta, asta pune unele probleme. Pastrezi atractantii din boilies la un nivel scazut si accepti ca s-ar putea sa ai cateva partide ratate sau iti asumi un risc punand o doza de atractant mai mare, ca sa obtii un rezultat mai rapid? In ce consta riscul? Consta in faptul ca boiliesul va deveni inacceptabil pe termen lung si, pana ajungi sa cunosti lacul suficient de bine ca sa incepi sa prinzi, crapii isi vor fi pierdut interesul pentru boiliesul tau.