CIUCUREL

In mai 2015, am facut o partida pe un lac salbatic, cu peste putin. Proprietarul lacului Varlaam imi spusese ca mai are un lac, in care s-ar putea sa existe niste crapi batrani. Ca aspect, lacul era fascinant. Avea adancimi si structuri ca o balastiera si era inconjurat de o padure cu copaci enormi, aplecati peste apa. Parea un ochi de apa ascuns intr-o jungla. O limba de pamant inainta in lac ca un promontoriu incadrat de un covor pictural de nuferi. Lacul avea multe agataturi formate din copaci prabusiti in apa, iar in maluri, sub nivelul apei, erau gauri ca niste cotloane. Densitatea de crap era extrem de mica si puteai sa astepti mai multe zile pana sa vezi o trasatura, dar toti pestii pe care-i prindeam treceau de 10kg. Un element de dificultate in plus era ca lacul avea multi raci, care te obligau sa experimentezi cu diverse monturi si momeli mai mult sau mai putin eficiente. La prima partida, insa, pestele se pregatea de bataie si am avut cateva zile efervescente cu care nu m-am mai intalnit dupa aceea, in care prindeam patru, cinci crapi pe zi. Explicatia era ca nimerisem din intamplare un moment optim, care n-a durat mult. Mai tarziu, as fi fost multumit si cu patru, cinci crapi pe saptamana. Captura partidei a fost un exemplar de 20,2kg cu un mic semn distinctiv pe partea de sus a cozii, ca un ciucure care atarna dintr-o perdea. Toti pestii prinsi pe acel lac salbatic au fost transferati in Varlaam (ambele lacuri avand acelasi proprietar, care a fost de acord cu mutarea), iar exemplarul de 20kg a fost botezat Ciucurel.

La cateva saptamani dupa ce si-a schimbat domiciliul, Ciucurel a fost prins pentru prima oara in Sectorul A. Pierduse in greutate si isi schimbase culoarea. La Varlaam, apa era mai limpede si pestele se adaptase la mediu. Pe lacul salbatic, avea un colorit metalic, intunecat, ca o patina a timpului, in timp ce pe Sectorul A o parte din solzi se facusera aproape albi. In acel an, pestele avea sa fie prins de sapte ori, la greutati in jur de 19-20kg. Ne-am gandit ca era efectul mutarii. Se intampla uneori ca pestii nou introdusi intr-un lac sa fie usor de prins in primele luni. In cazul lui Ciucurel, insa, era o chestiune de temperament. Primul sezon fusese doar o perioada de adaptare, dar incepand din anul urmator avea sa devina cel mai "prietenos" crap al lacului. Dintre exemplarele mari din Sectorul A, e pestele cel care se prinde cel mai des. Multi pescari si-au salvat partida cu Ciucurel, cand lacul era mort si nimeni nu prindea nimic.

Ca si Haplea, Ciucurel e un peste al carui instinct de hranire pare sa fie mai puternic decat prudenta sau teama. Exista crapi care se prind rar, fie pentru ca au o reticenta innascuta, fie pentru ca au invatat sa evite monturile dupa ce au fost prinsi de cateva ori, fie pentru ca sunt prin natura lor mai putin interesati de nade. Concurenta pe hrana la Varlaam e mica, toti pestii avand la dispozitie hrana naturala din belsug. Ciucurel se comporta ca si cum coloniile de scoici Dreissena din lac nu i-ar fi suficiente. E mereu in cautare de hrana si, inevitabil, ajunge frecvent in minciog. Totusi, ca si in cazul lui Haplea, nu se prinde chiar atat de des pe cat s-ar crede. In 2019, a fost prins de 16 ori. Mai putin de doua aparitii pe luna, in conditiile in care cele mai multe standuri sunt ocupate tot timpul, din martie pana in noiembrie. In ciuda regimului de viata aparent nu foarte confortabil, pestele e sanatos, are gura intacta si creste constant. La sfarsitul acestui sezon, avea 26,6kg. Din cauza corpului asimetric, cu cap mare si coada subtire, nu-si arata toata greutatea in poze, pare mic daca nu e tinut si prezentat bine, dar in realitate e un peste impresionant.